fibulă - din bronz, de tip La Tene III; datare repertoriu: La Tene, La Tene III
Bibliografie:
1. Informaţie D. Berciu
Punct 4.
Pe valea Bistrei şi a Timişului Tip sit: cetate
Descoperiri:
4.1
cetate - Mai multe cetăţi dace sunt semnalate de către P. Király.; datare repertoriu: La Tene; cultura: dacică
Bibliografie:
1. Király, P., Apulum, p.101
Punct 5.
Pe malurile râului Timiş, aproape de confluenţa Bistriţei, la locul "Peste ziduri" Tip sit: aşezare
Descoperiri:
5.1
aşezare - Oraşul antic Ttibiscum acoperă o suprafaţă de câteva hectare, la nord de sat, pe ambele maluri ale Timişului, dar mai ales pe cel drept, spre nord-est până la canalul Bistrei, iar spre est până înspre satul Iaz. Oraşul este atestat ca "municipium" pe timpul lui Gallienus (CIL, III, 1550), dar desigur că avea această calitate şi mai înainte (CIL, III, 7997 Jupa, 7962 Sarmizegetusa, 12595 Foeni). Oraşul avea în frunte un mic senat local numit "ordo" (CIL, III, 1550), compus din "decuriones" (CIL, III, 12595 Foeni). Mai este amintit şi un "flamen" al municipiului (CIL, III, 7997), poate şi un "pontifex" (CIL, III, 7999), precum şi un colegiu al fabrilor (CIL, III, 1553). Ruinele au fost semnalate mai întâi de A.Marsigli, la începutul secolul XVIII, iar cercetare pe teren a făcut la 1876 T. Ortvay.; datare repertoriu: epoca romană; autor săpătură: G. G. Mateescu, 1923-1924
La vest de oraşul antic Tibiscum, pe malul stâng al Timişului, între moara veche de pe un canal al râului şi şoseaua naţională. Tip sit: castru
Descoperiri:
6.1
castru - A fost identificat pe teren în 1875 de către T. Ortvay. Dimensiunile, după V. Christescu, sunt de 160 X 140 metri. Astăzi din conturul castrului se vede bine latura de est şi o parte din latura de nord. Incinta este de piatră, cu blocuri de mărimi mijlocii pe faţa externă. Pe latura de st se recunoaşte o poartă cu pragul de jos alcătuit din blocuri de calcar şi flancată de bastioane patrulatere interioare. O parte din ziduri sunt descoperite. Garnizoana castrului era alcătuită de cohors I, Vindelicorum miliaria civium Romanorum, atestată pe cărămizi cu ştampilă (CIL, III, 8075, 25 d, ACMIT, II, 315) şi de o diplomă militară din anul 157 (CIL, XVI, 107), descoperită în 1851 în ruine. Inscripţiile atestă staţionarea aici şi a unui Numerus Mauretanorum Tibiscensium (CIL, III, 1343 Veţel, poate 1149 Apulum, 1294 Ampelum - Zlatna şi VIII, 9368=20944 Caesarea) şi a unui Numerus Palmyrenorum Tibisconsium (CIL, III, 7999, 14216 Jupa, AÉ, XXXII, 1912, 273-276=An. Ép, 1914, 102, Apulum). S-au găsit de asemenea cărămizi cu ştampila LEG XIII GEM (CIL, III, 8064 1 m). Ştampila MID (CIL, III, 14443) frecventă la Tibiscum este mai degrabă de caracter privat.; datare repertoriu: epoca romană; autor săpătură: G. G. Mateescu, 1923-1924
drum - Drumul roman care venea dinspre sud, de la Caransebeş şi cel care pleca de la Caransebeş spre est, paralel cu râul Bistra, până la satul Iaz, de unde continua spre Sarmizegetusa; datare repertoriu: epoca romană
