Română:      așezare    
Engleză:     settlement    
Franceză:     habitat    

AȘEZARE Un sit considerat a fi fost folosit, în primul rând, pentru scopuri, mai degrabă, domestice, decât rituale sau funerare. Așezările vor fi fost, de asemenea, și locurile unde se desfășurau și alte activități necesare, în general, supraviețuirii, cum este cazul prelucrării produselor agricole, al olăritului, al prelucrării metalelor etc. Termenul "așezare" implică un anume grad de permanență, deși este posibil ca ocuparea să fi fost, mai degrabă, sezonieră decât continuă. Dovezile arheologice care pun în evidență o așezare merg de la micile aglomerări de *gropi și *gropi de stâlpi, până la zonele întinse, care conțin mai multe planuri de *locuințe, plus gropi pentru depozitat, construcții anexe (reprezentate de complexe de gropi de stâlpi) cum sunt *grânarele ș.a.m.d. De asemenea, pot apărea mari cantități de material artefactic, inclusiv cioburi de vase, oase de animal și alte obiecte legate de diferite activități asociate cu așezarea. Așezările puteau fi împrejmuite sau neîmprejmuite. De asemenea, este posibil să fi existat *câmpuri sau *sisteme agrare asociate cu așezarea. BOPLADS (daneză); NEDERZETTING (olandeză)