Română:	tezaur (depozit)
Engleză:	hoard
Franceză:	dépôt

TEZAUR (DEPOZIT) Grup de obiecte, de obicei, din metal sau din piatră, descoperite zăcând laolaltă, pe un spaţiu delimitat, într-o *groapă sau într-un alt complex. Este posibil ca ele să fi fost depozitate într-o formă din ceramică sau într-un container de natură organică. De regulă, se presupune că obiectele au fost depozitate împreună, deşi un tezaur (depozit) poate conţine o varietate de obiecte, vechi şi noi, folosite şi nefolosite. De regulă, se presupune că tezaurele au fost îngropate în scopul depozitării (ca în cazul obiectelor noi sau nefolosite, înainte de a fi comercializate, sau în cazul obiectelor folosite sau sparte, înainte de a fi reciclate), al ascunderii, al aruncării obiectelor nedorite sau al utilizării lor ca depozite votive. În orice caz, faptul că atât de multe dintre ele au fost descoperite întâmplător, a făcut ca arareori să fie posibilă investigarea arheologică a circumstanţelor depozitării tezaurelor izolate. DEPOTFUND (daneză); DÉPOT (franceză); DEPOT (olandeză)