Română:	groapă pentru gătit
Engleză:	pit, cooking
Franceză:	four polynésien

GROAPĂ PENTRU GĂTIT Groapă de forme diferite, de la cea circulară până la cea subrectangulară, şi de adâncimi diferite, a cărei umplutură constă, în primul rând, din pietre arse, cărbuni şi cenuşă. Adesea, există urme de foc în groapă, cum ar fi pereţii înroşiţi. De regulă, se consideră că ele au servit pentru gătit. Se crede că, în majoritatea cazurilor, mai ales în ceea ce priveşte tipurile gropilor cele mai puţin adânci, subrectangulare, focul a fost pornit de la baza gropii, unde erau aşezate pietre. Atunci când aceste pietre s-au înroşit, hrana - înfăşurată în frunze - va fi fost plasată direct pe ele, fiind, apoi, acoperită cu pământ. Informaţiile etnografice şi cele experimentale dovedesc că gătitiul ar fi durat cam 2 ore. În multe părţi ale Europei - mai ales, în Danemarca, Germania şi Elveţia - au fost descoperite gropi pentru gătit de forme şi dimensiuni diferite. Ele sunt cunoscute, de asemenea, în literatură, drept cuptoare de pământ sau cuptoare polineziene, ultima denumire derivând prin paralelism etnografic. Aceste gropi pot fi puse în opoziţie cu *movila arsă sau fulacht fiadh (irlandeză), care folosea apa fiartă drept mediu pentru gătit, în combinaţie cu pietrele.