Muzeul este organizat în incinta Mănăstirii Antim. Colecția cuprinde artă brâncovenească, istoria tiparului și carte veche. Ierarhul și ctitorul mănăstirii Antim a întocmit cu mâna lui planurile de execuție ale mănăstirii, două dintre ele rămânând până în zilele noastre, și anume: planul original al bisericii, pe hârtie, atașat în testamentul său relativ la mănăstire și un alt plan, realizat pe pergament (în 1715) în cuprinsul așezământului mănăstirii. Pentru viața sa înalt duhovnicească oglindită și în activitatea sa culturală, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705, întemeind și aici o tipografie, unde în 3 ani, scoate la lumină nouă cărți, între care trei în românește și ...trei în ediție bilingvă slavo-română. Scrie Tomul bucuriei (1706), contra catolicilor și Liturghierul cu Molitvelnicul (1706), primele ediții românești din Muntenia. Potrivit recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie, care păstorise credincioșii din Țara Românească timp de 40 de ani, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscăunat mitropolit, de față fiind și patriarhii Alexandriei și Ierusalimului. Tipărește la Târgoviște, într-o nouă tipografie, 18 cărți (11 în românește), introducând în cult limba poporului și desăvârșind ceea ce se începuse sub Matei Basarab (tipicul) și Șerban Cantacuzino (textele biblice). Erau tipărite în românește deja Psaltirea (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul, Ceaslovul (1715). Rămân totuși netraduse Mineiele, Triodul și Penticostarul.