Atestată documentar pentru prima dată în anul 1595 cu numele de Buchin, a fost vatra unor așezări aparținătoare de Abrud ce s-au format prin roirea locuitorilor spre munte, păstrând în denumire toponimicul inițial Bucium-Cerbu, Bucium-Poieni, Bucium-Izbita, Bucium-Șasa, etc. Comunitatea s-a remarcat prin participarea la răscoala din 1784, sub conducerea lui Ionuț Dandea și Cosma Partenie, căpitani locali, dar mai ales prin evenimentele premergătoare revoluției de la 1848. Acțiunile buciumanilor pentru revendicări au fost susținute de Ecaterina Varga - doamna moților - care s-a solidarizat cu aceștia, stabilită la Bucium Poieni în 1840. În localitate și-au desfășurat activitatea folcloristul Ion Pop Reteg...anul care a scos revista Foișoara și scriitorul Ion Agârbiceanu, cel care a zugrăvit în mod realist viața grea a oamenilor în nuvele și mai ales în romanul Arhanghelii. Expoziția etnograficǎ din Bucium aduce în atenție, în cele două încăperi, toate aceste particularitǎți ale localnicilor. Buciumul s-a constituit într-un important centru de cojocărie (cojoace și pieptare, frumos ornamentate), de dulgherie și de confecționare a costumelor populare. Date fiind nevoile și posibilitățile buciumanilor, mai mult ca în alte zone, confecționarea anumitor piese de îmbrăcăminte și încălțăminte a revenit în seama unor lucrători specializați. Portul bărbătesc se compune din: cămașă cu clini mari introduși unul în față și altul în spate, cioareci și laibăr cu o croială arhaică, pieptar înfundat simplu, țundră albă, călțuni și opinci. Portul femeilor buciumănene se compune din cămașă și poale, șorț de cămașă dinainte și zadie la spate, brâu tricolor, două pieptare suprapuse, jachetă de oraș. Pe cap se învelesc cu o năframă. La acestea se adaugă podoabele bogate confecționate din aur și argint. O altă notă caracteristică ce se cuvine relevată o formează pieptarele buciumanelor; unul scurt foarte strâns pe trup și altul mai lung și mai larg, cu clinuri laterale, purtat pe deasupra primului, ambele decorate cu broderie compactă și fină din bumbăcel negru și cu ornamente din fir. Meșteșugurile practicate aici coincid cu unele practicate și în alte zone, ca prelucrarea fibrelor textile, însǎ aici datoritǎ specificului zonei oamenii aveau și alte preocupǎri și îndeletniciri, cojocǎritul și aurǎritul.
Localizare