Atestată documentar în 1202-1203 cu numele de villa Cuculensis castri, localitatea a fost reședință a comitatului Târnavei până în anul 1866, când administrația este mutată la Târnăveni. Zona este cunoscută pe harta distribuției patrimoniului cultural imobil mai ales prin celebrul castel Bethlen-Haller, construit într-o primă fază între anii 1570 -1580, dar înfățișarea de astăzi e ulterioară datei edificării, din anii 1615 - 1624. Acestui monument istoric i se adaugă și bisericile reformate, monumente istorice, precum și mai noua expoziție etnografică deschisă într-o gospodărie tradițională din zona podgoriei Târnavelor, unde este situată. În casa dinainte, mobila care umple spațiul se reduce la patul ...gǎtat cu nouǎ perne, lavița și masa, lada de zestre și toate țesǎturile care decoreazǎ elementele de mobilier, fiind produse în aceastǎ gospodǎrie. Aici se regǎsește cea mai bogatǎ colecție de costume populare din județ, în numǎr de 23. Un element distinct în aceastǎ expoziție este prezența costumelor femeieși de iarnǎ, specifice zonei, costume care au preluat masiv elemente de port orǎșenesc, integrându-se, însǎ, organic în portul popular tradițional. Momentele importante din viața satului și, mai ales, din viața fiecǎrui localnic în parte, sunt imortalizate în fotografiile vechi. Tinda este camera casei care adǎpostește rǎzboiul de țesut și toate obiectele legate de industria casnicǎ textilǎ: furci de tors, scripeți pentru rǎzboiul de țesut, sucale, suveici. Tot aici sunt expuse țesǎturi rezultate din truda nopților lungi de iarnǎ, când aveau loc șezǎtorile. Obiectele realizate prin acest meșteșug erau folosite pentru îmbrǎcǎminte; se țeseau ștergare, prosoape, fețe de masǎ, covoare, preșuri, desagi. În casele tradiționale, culmea, prinsǎ în grindǎ, susținea hainele de purtat și alte țesǎturi folosite în uzul zilnic. Interferența etniilor, români-maghiari, este prezentǎ în expoziție și se face vizibilǎ prin costume tradiționale aparținând celor douǎ comunitǎți etnice. Cǎmara este locul în care se pǎstreazǎ vasele folosite în uzul zilnic la fiert, pǎstrarea lichidelor și gǎtit: oale, blide, cǎni, cǎncee. Între vasele simple de lut, se strecoarǎ exponate deosebite din porțelanuri fine, cum este “untieai'', care este de presupus cǎ a aparținut unei familii nobiliare din zonǎ. Boacǎzul este anexa unde se aflǎ cuptorul de pâine, lipit cu lut și unde se cernea făina, se frǎmânta aluatul și se cocea pâinea; tipsâile sunt sprijinite la gura cuptorului, alǎturi se gǎsește sita de cernut, tot aici își are locul troaca de frǎmântat și lada de fainǎ. Alǎturi, magazia cu scule și șura vorbesc de îndeletnicirile localnicilor, fiind expuse obiecte legate de ocupații specifice agriculturii (grapǎ, plug) cules și viticulturǎ (instalații folosite la culesul viei) prepararea vinului și pǎstrarea lui: tristor, bot, butoi și curcubǎtǎ.
Localizare