În 1291 este amintit terra Kut, în 1331 pomenindu-se ca și Cutfalva, în care un an mai târziu funcționa un secaerdos de Kucis. Din rândul cutenilor s-a ridicat un vicetribun al lui Axente Sever, Vasilie Albini. Organizată ea însăși într-o clădire monument istoric, castelul Bethlen sec. XVIII, expoziția etnografică păstrează obiecte de inventar ce evidențiază principalele ocupații tradiționale: agricultura, creșterea animalelor și viticultura, iar dintre meșteșuguri: fierăritul, butnăritul, dulgheritul, zidăritul și țesutul. Așa cum este descrisă în expoziție, casa țărănească avea intrarea prin tindă, în stânga și dreapta acesteia aflându-se câte o odaie de locuit. În tindă se afla cuptorul de pâine și v...atra. Coșul acestui cuptor era larg, traversa acoperișul, servind în același timp ca afumătoare. Pereții casei, precum și tavanele odăilor de locuit, erau făcute din bârne și țărușe din lemn nefasonați. Costumul popular din Cut, prin înfățișare, croi, ornamentație și cromatică este reprezentativ pentru întreaga zonă a văii Secașului, apropiindu-se de așa numitul “costum de Săliște''. Costumul femeiesc din Cut se compune din următoarele piese: ie, poale (fustă), pieptar, cătrință, șorț, iar pentru găteala capului, chișchinăul, batic a cărui culoare variază în funcție de vârstă. În picioare s-au purtat opinci sau cizme. Iarna, laibărul lung până sub genunchi, completa costumul. Nelipsit era în îmbăcămintea femeii chindeul alb, pe care îl înfășurau în jurul capului, purtând numele de propoadă. Fetele își acopereau capul cu baticuri negre, cu ștreafă verde și pene roșii. Iarna purtau ciorapi de lână (cioci), lungi până la genunchi. În componența costumului bărbătesc, ca piese mai importante, menționăm în primul rând, cămașa, lungă până la genunchi, confecționată din cânepă, in sau bumbac. În loc de pantaloni, purtau cioareci strînși pe picior, de lână ori de pânză, iar mijlocul și-l încingeau cu șerpar de piele neagră. Peste cămașă se purta pieptarul înfundat, din piele de miel, sau laibărul confecționat din postav negru. Pe lângă piesele portului popular, femeile țeseau în război și covoarele în două sau mai multe ițe. De o rară frumusețe sunt și alesăturile în dește sau cu drodul. Lepedeiele de lână se deosebesc de covoare prin aceea că sunt lipsite de alesături. Odată cu covoarele se țes și fețele de masă care diferă doar ca mărime, alesăturile și țesutul fiind aceleași. Cârpele din bucăți sunt țesute în două sau mai multe ițe și au fondul alb, din cânepă și bumbac. Cănceiele și cupele de pământ sunt pântecoase și scunde, cu gâtul mai înalt, prevăzute cu un ciort, pentru scurgerea lichidului. Ulcioarele, cunoscute sub numele de căni alternează între profilul ovoidal și cel sferic, au gâtul foarte îngust, gura mică și o singură toartă rotundă, care comunică cu vasul printr-un canal interior.
Localizare