La 1293 regele Ungariei, Andrei al III-lea, permitea capitlului din Alba Iulia să așeze pe moșiile Dalya, Ampoița și Fylesd ale episcopului Transilvaniei 60 de gospodării românești scutite de cincizecime, de dijme și alte dări. Cea mai veche atestare a unui edificiu ecleziastic românesc din zonă este datată 6 mai 1636, când comitele Haller a luat prânzul împreună cu principele Gheorghe Rákóczi I la mănăstirea situată în „Lunca chiliilor''. Așezământul a fost înzestrat de protopopul Gheorghe din Daia, după înnobilarea sa la 1664, „cu o frumoasă biserică de piatră'' menită a înlocui vechiul lăcaș de lemn. Una dintre cele mai importante personalități ale vieții bisericești și culturale ...românești din a doua jumătate a secolului XVII, a comunității, a fost Gheorghe Pop din Daia. Amenajată în patru încăperi succesive, expoziția reconstituie casa tradițională a zonei. Casa dinainte era destinată locuitului. Lângă ușă se afla, de regulă, soba sau ploaptănul pentru încălzit și gătit pe timp de iarnă. Bobura ocupă mare parte din încăpere, de-a lungul ei se află un scaun lung, fixat oblic în partea dinapoi cu ajutorul unor limbi. În fundul încăperii se află o laviță lungă confecționată în aceeași tehnică ca și scaunul, care avea loc și pentru păstrarea hainelor și o masă. Cealaltă parte a încăperii era ocupată de lada pentru haine vopsită și ornamentată cu diverse motive florale și geometrice și un păcel. Ea avea și lacriță, aici păstrându-se obiectele de valoare din casă, unele aveau și fioc, așezat în partea de jos a lăzii, trăgându-se asemenea unui sertar, în cameră mai erau și câteva scaune așezate pe lângă masă și sobă. O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrințe, cămăși, cioareci, în totalitatea lor păstrând specificul portului săliștenesc (alb-negru), deoarece în această zonă s-au făcut simțite influențele vieții păstorești din Mărginimea Sibiului. Se suprapune astfel costumul vechi, adică cătrința neagră cu alesături în diferite culori, cu cea neagră cu broderie din mătase neagră.