Atestată documentar în anul 1332 cu numele Sacerdos de Hupurtun (din 1854 Haporton), Hopârta este o veche localitate agricolă. Încercând să reconstituie aspecte din viața comunității expoziția prezintă în patrimoniul său obiecte specifice interiorului de casă țărănească, precum și obiecte care descriu activitățile din gospodăria tradițională. Carul era principalul element al inventarului agricol dintr-o gospodărie țărănească implicat în majoritatea demersurilor cotidiene. În timpul iernii carul era înlocuit cu sania. Plugul, grapa, sapele, coasa erau de asemenea indispensabile unei gospodării. Interiorul casei compusă dintr-o sigură cameră unde se desfășurau toate activitățile familiei era relativ modest..., compus din: pat cu șurdeu, lădoi, masă, blidar, ladă de zestre și război de țesut. Locuința era împodobită cu lepedee, șterguri, perne cu fețe cusute cu modele tradiționale, geometrice sau florale. În lada de zestre se țineau hainele de sărbătoare și zestrea fetei compusă din diferite obiecte textile lucrate în casă cu o deosebită grijă. Pe pereți, pe blidare și polițe se țineau vasele de lut smălțuite sau simple dar împodobite cu ornamente florale sau din lemn. Costumul popular filtrat de-a lungul timpului de preocupări diurne, de pauperizare, de influențe exterioare este simplu predominând albul și negrul la cere se adaugă în proporții reduse gri, bej, bleu și mai rar roșu. Nu există diferențe notabile în costumul popular local ele fiind dictate exclusiv de iscusința meșterului.
Localizare