Roșia de Secaș apare atestată documentar în anul 1306 cu numele de Veresegyhaz, când se menționează că voievodul Transilvaniei Ladislau face un schimb de moșii cu Danil fiul lui Chel de Câlnic. Lista monumentelor istorice consemnează biserica de lemn de la Tău, iar cercetările actuale prezintă deosebitul patrimoniu mobil identificat aici (lucrări ale zugravilor Stan și Nistor din Rășinari, Simion Poienaru, Gheorghe, fiul lui Iacov din Feisa). Zona este importantă nu doar prin patrimoniul imobil și mobil, ci și prin cercetările etnologice și a tradiției perpetuării de peste 40 de ani a unui festival focloric Datină străbună pe Secașe. La toate acestea se adaugă o impresionantă colecție amenajată pentru rec...onstituirea vieții tradiționale. Diversitatea obiectelor confecționate din lemn reflectă importanța pe care acest domeniu a avut-o în viața economică a comunităților rurale, ele reprezintă de fapt diversitatea ocupațiilor cărora le sunt destinate: obiecte folosite în industria casnică textilă, de uz casnic și cele legate de transportul cu animale, impresionează prin varietatea și fantezia compozițiilor ornamentale. Reprezentative pentru zonă sunt țesăturile și cusăturile, fie de interior sau podoabă, fie de port. Din prima categorie fac parte covoarele, fețele de pernă, foile de perete, fețele de masă, foile de culme. Pe un fond, de regulă, verde sau cafeniu, se îmbină armonios, respectând principiile artei decorative (repetiția, alternanța, simetria), diverse motive geometrice (romburi, pătrate, hexagoane, cercuri, jocuri de linii), florale (maci, lalele, trandafiri, spice), cosmice (lună, stele) sau animaliere (coarne de berbec, păsări), culoarea predominantă a motivelor fiind de obicei galbenul. Cât privește tehnica țesutului, aceasta poate fi simplă (bătută), năvădită sau aleasă. Cele mai pretențioase și mai migăloase sunt țesăturile „alese''. Prin tehnica alesului motivele se obțin ca rezultat al alegerii firelor și culorilor potrivit modelului ce-l are în față. O categorie a textilelor sunt cele destinate portului: ii, poale, cătrințe, cămăși, cioareci, în totalitatea lor păstrând specificul portului local, cătrința neagră cu alesături în diferite culori și ia cu ciocănele. Interiorul locuinței se compunea din tindă și casa dinainte, cea dintâi folosindu-se mai mult pe timp de vară. Aici se afla vatra pentru foc pe care era situat cuptorul pentru coptul pâinii, acesta ocupând aproape jumătate din încăpere. Fumul urca direct în pod pentru că încăperea nu avea tavan. În casa dinainte bobura ocupă mare parte din încăpere, atât în lungime cât și în înălțime, de-a lungul ei se află un scaun lung, fixat oblic în partea dinapoi cu ajutorul unor limbi. O laviță lungă confecționată în aceeași tehnică ca și scaunul care avea loc și pentru păstrarea hainelor și o masă erau așezate în această încăpere. Pe pereți găsim blide, icoane și mai rar fotografii, între ferestre, era așezată o oglindă sau o icoană mai mare, împodobită cu prosoape cusute. La grindă erau puse foi de culme, căni și farfurii din lut.
Localizare