Atestată documentar în anul 1595 cu numele Vidra, patrimoniul cultural al zonei este dublat de monumentele naturii, de elementele de arhitectură populară care dau farmec spațiului. Alături de bisericile de lemn, își găsește locul binemeritat și expoziția etnografică care pune în valoare tot ce este frumos și specific moțesc. Aici, expoziție înseamnǎ o cǎsuțǎ din bârne, construitǎ la 1871, la intrare cu târnaț, cu douǎ încǎperi și acoperiș din șindrilǎ. În târnaț își gǎsesc locul ghiobul de stup și ghioaba pentru varzǎ muratǎ, scaunul de vǎsǎrit. În interiorul casei pereții sunt vǎruiți, iar plafonul trasat din grinzi de brad, cioplit în pa...tru fețe. Dușumeaua e tot din grinzi de lemn, peste care sunt așternute preșuri din zdrențe, țesute în rǎzboi. Mobilierul este foarte simplu: douǎ lǎdițe de zestre în care sunt așezate țoale și îmbrǎcǎmintea moțeascǎ, podișorul unde își așezau vasele de lut, de-a lungul pereților, lavițele și masa, canapeiul, leagǎnul împletit din nuiele și patul cu strujac. Pe pereți stau atârnate icoanele, tindeiele și culmea de haine. În a doua încǎpere se pǎstreazǎ obiecte ce foloseau la prelucrarea cânepii, la munca câmpului și la pǎstorit. Curtea casei este pavatǎ cu lespezi de piatrǎ, aici stǎ cǎruța moțeascǎ cu care se transportau ciuberele, donițele și butoaiele în țarǎ, în schimbul cerealelor.