Ne-am gândit să înființăm un muzeu sătesc în Bila, jud. Giurgiu, pentru a-i (re)da zonei o parte din dimensiunea spirituală care se cuvine să existe în orice sat românesc din această parte a țării. Pentru cine înțelege asta, nu e greu deloc să facă un astfel de gest. Apoi ne-am gândit că cel mai potrivit nume pentru un muzeu etnografic românesc e un nume de sfânt român. Propunerile au curs până în momentul în care am înțeles că, aflându-ne trăitori în Grădina Maicii Domnului, cel mai bun și mai frumos nume pe care i-l putem da întru menirea pomenită mai sus e acela al Sfintei Fecioare Maria. Zis și făcut. Muzeul are o colecție de peste 480 de obiecte. Acestea reprezintă o ilustrație a specificului etnogr...afic al locului și zonei, parte din cel al neamului. Colecția este compusă din obiecte precum: războaie de țesut, obiecte țesute (cînepă, in), îmbrăcăminte tradițională (copii, femei, bărbați), obiecte de mobilier și uz tradițional casnic, gospodăresc, preșuri tradiționale, velințe, ștergare, lăzi de zestre, obiecte specifice torsului și țesutului, obiecte din borangic, ii, fote, sumane, ceramică, mobilier vechi etc. În majoritatea lor, acestea au fost colecționate din comună și din zonă. De menționat, între altele, un război pentru țesut rogojini, foarte rar în alte părți de țară, un vas ceramic cu toartă, în care se ducea mâncarea la câmp, vechi de aproximativ 90 de ani, o tunică pentru flăcăi, veche de aproximativ 110 ani etc. Cele mai vechi obiecte au peste 90-100 de ani. Pe durata sezonului cald, în curtea muzeului se derulează diferite proiecte culturale ce implică și găzduirea diferitor evenimente și activități, între care menționăm seminarii aplicate de împâslire tradițională și ateliere de boire a țesăturilor cu plante tinctoriale, realizate sub cu sprijinul conf. univ. dr. Daniela Frumușeanu, de la Universitatea Națională de Arte București, Facultatea de Arte Decorative și Design, Departamentul Arte Textile și Design Textil, specializarea Tapiserie-Imprimeuri. Alte obiective culturale apropiate (muzee, monumente istorice, teatre etc.): Biserica Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, o bijuterie arhitectonică în satul Bila, comuna Schitu. Este unul dintre cele mai frumoase lăcașe de cult din județul Giurgiu. Localitatea este situată la 32 km de Giurgiu și la 36 km distanță de București. Biserica se poate observa chiar și de la distanță, de pe șoseaua Giurgiu-Ghimpați. Pisania spune că această sfântă biserică, cu hramul Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul, „s-a zidit din temelie, în anii 1927-1939, în zilele Maiestății Sale Regelui Carol al II-lea și ale primului Patriarh al României, Î.P.S.D.D.Dr. Miron Cristea cu cheltuiala obștii comunei, preoți fiind Ioan I. Brăila (1925-1936) și Florin C. Stănculescu (1936). Biserica de la Cămineasca - http://www.parohiasfserafimdesarov.ro/istoric.php Zece obiective din comuna Schitu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice, aflate „la Fântână'' (1,5 km sud-est de Bila); „la Grajdurile CAP'' din Bila; la est de cimitirul din Bila; lângă fostele magazii CAP din nord-nord-vestul satului Schitu; la 1–1,5 km sud-vest de Schitu; precum și la „Măgura lui Boboc'', la 3 km de Schitu către Naipu, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Vestigiile datează din perioade ce variază de la neolitic (culturile Boian și Gumelnița) până în Evul Mediu Timpuriu. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul'' (1857); școala veche (1900), ambele din Schitu; și fundațiile fostei biserici „Sfântul Nicolae'' din Cămineasca, datând din 1867, biserica fiind reconstruită în 2003. Un al zecelea obiectiv este cimitirul cu cruci de piatră (secolul al XIX-lea) din curtea bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul'' din Schitu, ansamblu ce cuprinde vechile cruci de piatră, dar și monumentele funerare ale familiei Pangal. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Schitu,_Giurgiu
Localizare