Prima grădină botanică a apărut în 1856, la Iași, la inițiaitiva dr. A. Fătu și avea caracter didactiv. La București, în 1855, Școala de Medicină și Farmacie solicita domnitorului Știrbei-Barbu Vodă înființarea unei grădini botanice. După Unire, acest lucru devine posibil în 1860, amenajarea acesteia se face în stânga șoselei Cotroceni și este executată de Ulrich Hoffmann, care este numit și director. Serele construite între 1865-1866 încep să adăpostească plante exotice. Primul catalog de plante-pensionare, având 3.700 de specii este publicat de D. Greceanu în 1876. Între 1874 - 1891 grădina a fost mutată în fosta Grădină Șuțu deoarece pe amplasamentul acesteia se ridica palatul regal. Prin decretul 659/...28 februarie 1884 se atribuie terenul actual pentru construirea Institutului botanic și reamenajarea Grădinii botanice. Grădina este constituită după modelul Grădinii botanice din Liége. În timpul primului război an Grădina botanică a avut mult de suferit deoarece aici a fost cantonată o brigadă a armatei de ocupații. În al doilea război mondial suferă în continuare pierderi din lipsa combustibilului pentru încălzirea serelor sau bombardamentelor. Din 1954 aceasta intră în subordinea Universității București, fiind într-o permanentă extindere și diversificare. În 1964 se organizează și un muzeu botanic. Grădina are un sector ornamental (plante din Extremul Orient, America de Nord), sector dendrologic (plante cu vârste între 100 - 150 ani), floră mediteraneană, plante medicinale și tehnice, plante de munte, plante tropicale. Complexul de sere cuprinde floră tropicală și subtropicală din Africa, India, Indonezia, America de Sud. O construcție în stil românesc adăpostește muzeul botanic, cu un impresionant ierbar. Un sector are în vedere istoria instituției. Un altul tratează sistematic flora României din vârfurile alpine până în interiorul peșterilor sau în abisurile marine.
Localizare