Monument al naturii, peștera a fost amenajată pentru vizitare în 1984, când a fost și electrificată. Reprezintă o peșteră naturală locuită de om, cu altitudinea absolută de 670 m, relativă de 75 m, lungimea de 9.171 m, cu două deschideri. Are o galerie principală orizontală din care se desprind culoare laterale mici, colmatate cu aluviuni. Galeria are trei sectoare. A fost investigată de numeroși cercetători români și străini, publicată de Silvia lancu și Ilie Ion în 1961. În cercetările de teren efectuate de Vasile Boroneanț între 1965 - 1967 în galeria principală, la intrare au fost descoperite fragmente ceramice dacice. Urmele arheologice descoperite aparțin epocilor: neolitic, eneolitic, La Tène dacic.