Muzeul Național de Istorie a României, ca instituție reprezentativă pentru cultura românească, depozitar al celor mai valoroase obiecte ale patrimoniului istoric, a fost inaugurat în anul 1972. Pentru sediul muzeului a fost ales Palatul Poștelor, unul dintre cele mai remarcabile monumente arhitecturale ale Capitalei, realizat la sfârșitul secolului trecut, în stil neoclasic, de către arhitectul Alexandru Săvulescu. Muzeul este în curs de restaurare. Se pot vizita Tezaurul Național, Lapidarium-ul și expozițiile temporare. Colecțiile muzeului cuprind 690.099 de obiecte, printre care arheologie - 79.280 obiecte, istorie - 191.114 obiecte, numismatică - 338.711, cărți vechi - 755 volume, filatelie - 80.239 ...timbre. Colecțiile muzeului se îmbogățesc în permanență prin donații, achiziții și noi descoperiri arheologice. Colecțiile importante sunt cele de arheologie, istorie (documente și tipărituri, arme, bijuterii și obiecte ale Casei Regale), carte veche, numismatică, filatelie. Reprezentative sub acest aspect sunt: podoabele de aur din secolul al XI-lea descoperite la Dinogetia-Garvăn (jud. Tulcea); diademele de la Cotnari (jud. Iași) și Goranu (jud. Vâlcea), secolele XIII - XIV; obiectele de podoabă din necropola voievodală de la Curtea de Argeș (jud. Argeș), secolul al XIV-lea; tezaurul de la Suceava (jud. Suceava), datând din secolul al XV-lea, din vremea domnitorului Ștefan cel Mare; garniturile princiare transilvănene din secolele XVII - XVIII; obiectele de artă brâncovenească, îndeosebi piesele de cult din aur și pietre prețioase, datând din prima jumătate a veacului al XVIII-lea. Colecția de obiecte din metal și pietre prețioase sau semiprețioase din epoca modernă a istoriei României reflectă adeseori preferințe și gusturi noi, orientări preponderente către stiluri și maniere decorative occidentale. Piesele expuse sunt marcate în primul rând de valoarea lor istorică, de legătura lor nemijlocită cu evenimente și personalități proeminente ale vieții politice, statale românești. Sunt prezentate astfel: obiecte personale și însemne de autoritate ale lui Alexandru Ioan Cuza și ale regelui Carol I; coroanele reginelor Elisabeta și Maria; sceptrul purtat de regele Ferdinand, în octombrie 1922, la ceremonia încoronării ca suveran al României reîntregite; buzduganul regelui Carol al II-lea; bijuterii din aur și platină, cu pietre prețioase și semiprețioase, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Într-un corp de clădire nou construit se află secția Lapidarium ce cuprinde, pe două nivele, monumente grecești, romane și medievale. Primul nivel este rezervat, în exclusivitate, copiei Columnei lui Traian, realizată la scara 1:1 după originalul aflat la Roma. Replica este opera unor meșteri de la Vatican și a fost făcută în anii 1939 - 1943, fiind adusă la București în 1967. Monumentul este o istorie, în piatră, a războaielor dacice ale lui Traian, purtate între anii 101 - 102 și 105 - 106 p.Chr. Sunt prezentate 2.500 de figuri pe o friză desfășurată pe o lungime de circa 200 m, grupate în 155 de scene. Soclul Columnei a adăpostit urna cu cenușă a împăratului Traian și a împărătesei Plotina. Nivelul superior al acestei construcții adăpostește diverse exponate: monumente onorifice, funerare, votive, statui, precum și piese de arhitectură elenistice, romane și medievale.
Localizare