Muzeul a fost conceput ca un sat specific zonal, care în decursul timpului a evoluat de la așezare de tip răsfirat și risipit la satul de tip adunat. Casele și gospodăriile s-au grupat pe principalele subzone ale Maramureșului istoric. În ansamblul său muzeul se constituie ca o rezervație de peste 30 de monumente de arhitectură țărănească. Planul caselor mai vechi cuprinde două sau trei încăperi. La finele secolului al XVIII-lea apar case cu planuri evoluate, având mai multe încăperi judicios compartimentate. Pereții construcțiilor sunt din bârne late și groase, încheiate în cheotoare nemțească, în sistemul blockbau. Acoperișurile sunt întotdeauna în patru ape. Dacă la casele foarte vechi (secolele XVI - ...XVII) lipsește prispa, în secolul al XVIII-lea aceasta este generalizată, este formată dintr-o succesiune de stâlpi ciopliți și ornamentați, care formează frumoase arcade ce dau o notă specifică. Multe construcții au pe lângă valoarea arhitectonică și valoare documentară deosebită din cauza inscripțiilor. Porțile sunt realizări de excepție în Maramureș. Poarta a fost marcă socială a proprietarului. Preponderent pe stâlpii porților apar pomul vieții ca simbol al vieții fără de moarte, însemne solare și stelare, mărci creștine, dar și șarpele, cocoșul sau figuri antropomorfe, toate ca mărci ale unei profunde credințe încifrate și pierdute în negura vremurilor.
Localizare