Muzeul cuprinde douǎ clǎdiri, la câțiva metri una de alta, între Bisericǎ și cimitir, la intrarea în sat. Cea mai mare parte a colecției de icoane și de obiecte vechi se gǎseste pe cele douǎ nivele care constituie așa-zisul „Muzeu Nou“, recent ridicat și cu o capacitate superiorǎ, în timp ce edificiul vechi – mai mic dar reprezentând primul sediu istoric al Muzeului – adǎpostește secțiuni suplimentare ale colecției. Crearea Muzeului se datoreazǎ în întregime, din punct de vedere al concepției, Pǎrintelui Zosim Oancea, susținut pe plan material, uneori decisiv, de locuitorii din Sibiel și de alți donatori. Ajuns la Sibiel ca Preot al sa...tului în ianuarie 1964, Pǎrintele Oancea a avut ideea de a crea un Muzeu de icoane pe sticlǎ dupǎ ce, în 1965, a restaurat vechea bisericǎ a satului (1765), valoroasǎ prin frescele realizate între 1774 și 1775 de pictorii Stan și Iacob din Rǎșinari și declaratǎ din acest motiv monument istoric național. Urmǎrind sǎ îmbogǎțeascǎ patrimoniul pentru a înlesni includerea satului într-un itinerar cultural de larg interes, în 1969 Pǎrintele Oancea a îndemnat locuitorii Sibielului sǎ doneze icoanele pe sticlǎ adǎpostite în casele lor (de multe ori în poduri întunecate și pline de praf, dacǎ nu uneori chiar degradate sau bucǎți) pentru a le aduna într-un Muzeu de interes public. Pornind de aici, mulțumitǎ donațiilor personale ale locuitorilor din Sibiel și a icoanelor achiziționate, s-a constituit prima colecție de icoane (între 150 și 200), gǎzduitǎ în primul sediu al Muzeului, o veche magazie situatǎ în spatele bisericii și reconstruitǎ complet între 1970 și 1971. Mǎrirea progresivǎ a colecției și creșterea numǎrului de vizitatori chiar și din strǎinǎtate au determinat, grație unor donații internaționale (în primul rând din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva), realizarea celei de-a doua clǎdiri, începutǎ în 1976 și încheiatǎ în 1983, astǎzi principalul sediu al Muzeului. Cu un ritm actual de aproximativ 15 mii de vizitatori pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducǎtor al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, oameni de culturǎ cum ar fi poeta Ana Blandiana și scriitoarea Ioana Postelnicu, delegații guvernamentale și diplomatice strǎine, persoane publice.
Localizare