Organizat în apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Țara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut, când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectură populară dar din păcate activitatea - concretizată prin transferul mai multor obiective și reconstruirea a trei dintre acestea - a fost întreruptă. După 1990, noi gospodării și instalații tehnice au fost transferate pe platoul cetății fiind reconstruite și puse în valoare 30 de obiective de arhitectură populară. Concepută ca un sat tradițional bucovinean, expoziț...ia în aer liber va cuprinde 80 de monumente de arhitectură populară: biserică, școală, gospodării țărănești, ateliere meșteșugărești, instalații tehnice, crâșmă. Pe o suprafață de 6 ha sunt reconstruite obiective de arhitectură populară din toată Bucovina. Biserica Vama, monument de arhitectură, datează din anul 1783. Construcția este bogat ornamentată cu motive zoomorfe (capul de cal) și geometrice (rozeta). Biserica are un plan treflat clasic, pictura originală păstrându-se doar în zona altarului. Lângă biserică a fost reconstruită clopotnița. Casa Dorna Cândreni, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, având la acea vreme o frecvență medie, astăzi este un unicat pentru zonă. Casa este amenajată cu obiecte specifice zonei Dornelor și cu inventarul de piese folosite de bărbați pentru lucrul la pădure și la plutărit. Casa Roșu, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, este reprezentativă pentru zona Dornelor. Obiectivul, de dimensiuni impunătoare, a aparținut unor gospodari înstăriți, dovadă stând cele două cuptoare cu elemente de inspirație orășenească și foișorul larg de la intrare. Crâșma lui Moș Iordache datează din perioada 1928 - 1930, ființând drept crâșmă în satul Șaru Dornei până după cel de-al doilea război mondial. Pe un mic curs de apă numit chiar Pârâul Morii este reconstruită o moară cu roată hidraulică. Moara de piatră de la Mănăstirea Humorului, ce datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, era cea mai mare moară din această zonă. Gospodăria Straja, datând de la mijlocul secolului al XIX-lea, tipică pentru zona de tranziție de la munte la podiș, este compusă din casă de locuit, grajd și celar (hâj). Casa Ostra, datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, monumentală prin proporții și dimensiuni, conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina.
Localizare