Muzeul Satului Vâlcean și-a conturat profilul său tematic încă din 1974 sub forma unui sat-muzeu, menit să reconstituie pe o suprafață de 8 hectare, imaginea funcțională a unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale social-culturale. În organizarea acestui muzeu în aer liber s-a ținut cont de câțiva factori constitutivi ai unui sat adevărat - formele de relief ale zonei, vatră și hotarul lui cu toate elementele sale - în funcție de care au fost amplasate gospodăriile și construcțiile comunitare, transferate din diferitele localități ale județului Vâlcea. În prezent muzeul este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale: 1. Sectorul Gospodărie - locuința cuprinde un număr de 42 unită...ți și peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodăriei, în funcție de ocupațiile tradiționale: agricultura, pomicultura, viticultura, creșterea animalelor sau o serie de meșteșuguri și tehnici populare, urmărind în același timp, diversitatea și evoluția planimetrică și volumetrică a locuințelor cu una sau mai multe încăperi. În cadrul muzeului se remarcă în mod deosebit casele cu foișor din zona etnografică Horezu (din comunele Măldărești, Stoenești, Bărbătești), gospodăriile specializate în viticultură, transferate din zona Drăgășani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultură (comunele Alunu, Tomșani, Cernișoara) ori în creșterea animalelor din zona montană (satele Boișoara, Pâscoaia-Brezoi). Alături de locuințe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate și o serie de construcții anexe: pătule, magazii, fânare, cotețe destinate depozitării unor produse agroalimentare sau pentru creșterea unor păsări și animale. 2. Sectorul Social - cultural al monumentelor de utilitate publică cuprinde o școală primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret; un han de la sfârșitul secolului al XIX-lea din satul Săliște, comuna Mălaia; o biserica din lemn, construită la 1785 și transferată din comuna Nicolae Bălcescu; un scrânciob din comuna Stoenești, iar în perspectivă acest sector va fi completat cu alte obiective cu valoare arhitectonică. 3. Sectorul Meșteșuguri - tehnici populare prezintă procedeele și tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte, vase și diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale și animale sau tehnicile tradiționale pentru obținerea unor produse animale și vegetale. În cadrul muzeului au fost transferate și reconstituite o serie de ateliere meșteșugărești: atelierul de olărit din centrul Vlădești (secolul al XX-lea); atelierul de dulgherie-tâmplărie (secolul al XX-lea) din satul Șerbănești, comuna Sălătrucel; atelierul de prelucrarea părului de capră (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popești; precum și un atelier de fierărie din comuna Prundeni. Sunt de semnalat și instalațiile tehnice - morile de mâna și de apă din zona etnografică Loviștea, cazanele pentru țuică din localitățile Stoenești și Buda, piva din localitatea Costești, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalații pentru obținerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate în cadrul unor gospodării de viticultori, transferate din localitățile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Drăgășani. 4. Sectorul Construcțiilor specializate - reprezentat prin câteva unități, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montană: troițe de drum, transferate din localitățile Govora-sat și Feteni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferata din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtătești, foișoare de pază etc. În final, dar nu în ultimul rând, valoroasa artă populară vâlceană este ilustrată în muzeu, prin prezentarea ei în decorarea interioarelor locuințelor, în cadrul atelierelor meșteșugărești, prin piesele textile sau de ceramică, din lemn, metal, de iconografie și mobilier popular.
Localizare