"Casa Mureşenilor" s-a înfiinţat în anul 1968, ca urmare a donaţiei făcute de urmaşii familiei Mureşianu. Ei puneau astfel în operă testamentul cultural al lui Iacob Mureşianu, oferind statului român, în vederea organizării unui muzeu, spaţiul necesar (o clădire construită în secolul XVI în stil neoclasic, declarată monument istoric), o foarte valoroasă colecţie de mobilier, pictură, sculptură şi mai ales, o arhivă de o inestimabilă valoare culturală, numărând peste 25.000 de documente. Muzeul este consacrat memoriei mai multor membri... ai acestei familii cu mari merite în viaţa culturală şi politică a vremii lor. După ce a fost subordonat, o perioadă, Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, începând din 1998 a devenit muzeu de sine stătător. Muzeul ilustrează în special viaţa şi activitatea poetului Andrei Mureşianu, autorul imnului de stat al României, a publicistului Iacob Mureşianu (1812 - 1887), a fiului său Aurel Mureşianu (1847 - 1909), gazetar şi publicist, continuatorul tatălui la conducerea "Gazetei de Transilvania", şi a compozitorului Iacob Mureşianu jr. Cele patru încăperi ale muzeului cuprind exponate ce ilustrează viaţa culturală a Braşovului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La intrarea în muzeu se află o sculptură în bronz reprezentându-l pe Iacob Mureşianu-tatăl. Colecţia de artă decorativă şi artă plastică cuprinde piese de mobilier Biedermayer aparţinând familiei, tablouri aparţinând pictoriţei Elena Mureşianu prima pictoriţă româncă din Braşov şi sculpturi lucrate de Traian Mureşianu. Arhiva Mureşenilor este una dintre cele mai bogate şi importante arhive de familie. Conducând timp de mai bine de o jumătate de secol un ziar politic, Mureşenii au corespondat cu toţi fruntaşii politici ai vremii lor, atât din Ardeal, cât şi din celelălte provincii locuite de români. Pe lângă corespondenţa politică, în Arhiva Mureşenilor se găsesc - sporindu-i valoarea culturală - numeroase manuscrise ale Mureşenilor şi ale corespondenţilor ziarelor conduse de ei. Muzeul deţine şi o colecţie de instrumente muzicale. Iacob Mureşianu (1812-1887) format la şcolile Blajului, transmitea generaţiilor de intelectuali ai sec. al XIX-lea mesajul cărturarilor Şcolii Ardelene, potrivit căruia cultura are rolul determinant în evoluţia unei naţiuni, Iacob Mureşianu venea la Brasov în 1837 pentru a fi cel dintâi profesor al unei şcoli pe care va reusi să o transforme în ceea ce a fost Liceul latino-german şi pentru a-l ajuta pe George Bariţiu să redacteze primul ziar politic al românilor ardeleni. Organizarea de şcoli a fost o preocupare permanentă, Iacob Mureşianu reuşind să pună bazele mai multor şcoli primare şi să creeze statutele şi programele de studiu în vederea înfiinţării unor facultăţi de drept şi agronomie în limba româna. În 1850 devine proprietarul absolut al "Gazetei Transilvaniei", prin intermediul căreia a dus o luptă aprigă pentru obţinerea de drepturi civice şi politice pentru conaţionalii săi. În semn de apreciere a laborioasei sale activităţi pentru unitatea culturală a tuturor românilor, în 1877 este primit în Academia Română. Andrei Mureşianu (1816-1863) la absolvirea Facultăţii de Teologie din Blaj este adus la Braşov de vărul său, Iacob Mureşianu, pentru a lucra împreună la formarea Liceului latino-german şi pentru a redacta revista "Foaie pentru minte, inimă şi literatură". Poet al Revoluţiei de la 1848, în luna mai a acelui an compune poezia "Un răsunet" pentru care va alege o melodie foarte mult cântată în toate provincinciile românesti, "Din sânul maicii mele". Lua astfel naştere "Desteaptă-te Române", imnul Revoluţiei de la 1848 şi actualul imn de stat al României. Dr. Aurel Mureşianu (1847-1909), fiul lui Iacob Mureşianu doctor al Facultăţii de Drept din Viena, renunţă la o strălucită carieră juridică în capitala imperiului pentru a prelua în 1878 conducerea "Gazetei Transilvaniei", devenind primul ziarist profesionist din Transilvania. Foarte activ în viata politică, se află printre fondatorii Partidului Naţional Român, făcând parte aproape în permanenţă din Comitetul Central al acestuia, "Gazeta Transilvaniei" devenind oficios al partidului. Este autorul unuia dintre cele două proiecte care au stat la baza Memorandului din 1892 şi s-a numărat printre apărători în Procesul Memorandiştilor, militând pentru dreptul fiecărui cetăţean de a se putea apăra în limba maternă. Iacob Mureşianu jr. (1857-1917), fiul lui Iacob Mureşianu, după doi ani de studii la Politehnica din Viena renunţă pentru a se consacra muzicii. Repurtează succese remarcabile în timpul studiilor la Viena şi Leipzig, dar la absolvirea Conservatorului se întoarce în ţară pentru a se achita de datoria pe care consideră că o are fiecare intelectual român faţă de neamul sau. Întreaga creaţie îl plasează printre clasicii muzicii culte româneşti. Elena Mureşianu (1864-1924), soţia lui Aurel Mureşianu, studiază artele frumoase la Viena şi München. A fost prima pictoriţă româncă din Braşov. Lucrate în maniera academismului german, portretele Elenei Mureşianu au, pe lângă valoarea artistică, şi o mare valoare documentară. Traian Mureşianu (1864-1901), fiul lui Iacob Mureşianu, bariton la Opera din Viena a fost şi un foarte talentat sculptor, desfăşurându-şi activitatea de artist plastic la Iaşi. Iuliu Mureşianu (1900-1956), fiul lui Iacob Mureşianu jr., continuă cu succes vocaţia muzicală a tatălui său, obţinând în anul 1940 premiul George Enescu. În aceeaşi clădire este amenajat şi muzeul memorial Gheorghe Dima ((1847-1925) cuprinzând obiecte, fotografii şi documente aparţinând compozitorului.