Muzeul cuprinde Conacul Goleştilor, cu patru secţii: casa memorială a familiei Golescu, amenajată în 1943; secţia pedagogică (1962); secţia de istorie (1959), reorganizată în 1982; secţia etnografică a judeţului Argeş (1963) - reorganizată în 1991 şi Muzeul pomiculturii şi viticulturii, în aer liber (1966). Conacul Goleştilor, construit în 1640, este monument istoric şi a fost restaurat în perioada 1942 - 1943. În Conacul Goleştilor sunt expuse obiecte de istorie memorială: mobilier de epocă, obiecte personale ale familiei Golescu, manuscrise, artă decor...ativă, carte. Secţia în aer liber cuprinde arhitectură şi tehnică populară, instalaţii viticole şi pomicole. Muzeul pomiculturii şi viticulturii este organizat pe trei sectoare complementare. Cel mai important sector este cel al gospodăriilor ţărăneşti aduse din principalele zone viticole şi pomicole ale ţării, grupate sub forma unui sat românesc, care urmează conturul ţării, şi înlănţuirea provinciilor istorice naţionale. Fiecare gospodărie viticolă sau pomicolă înglobează în cadrul ei, atât casa de locuit, cât şi toate dependinţele aferente şi uneltele de lucru specifice. Al doilea sector este constituit din instalaţiile şi instrumentarul specific ocupaţiilor principale care se află în afara gospodăriilor, cum sunt: cramele, conacele de deal, povernele etc. Sectorul al treilea se va constitui în cadrul unui pavilion construit special, care va înfăţişa istoria pomiculturii şi viticulturii din România, din cele mai vechi timpuri până în prezent, pe baza dovezilor arheologice, numismatice, epigrafice, documentelor istorice etc. Până în prezent au fost amenajate 30 de gospodării complexe viticole şi pomicole, cuprinzând fiecare între 3 şi 7 construcţii anexe, precum şi un număr de 14 construcţii din sectorul de instalaţii din afara gospodăriilor, care împreună cu casele şi celelalte construcţii, depăşesc cifra de 140 de obiective. Cele mai numeroase construcţii aflate în muzeul pomi-viticol în aer liber datează din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.