|
Abstract |
Textul prezentat este un document memorialistic, într-o formă pe care pot să o apreciez ca fiind relativ personală'' caracterizată printr-o polifonie de voci'': dintre care predomină două, aceea a naratorului principal - care are rolul'' cel mai important și care se transpune în epoca trecutei copilării - și a alter-ego-ului său, adultul, devenit om de știință, care privește din alte perspective amintirile''. Acest document de mică istorie având o valoare deosebită pune în lumină fragmente de amintiri, imagini, crâmpeie verbale, care ilustrează în primul rând relația copil-mediu și în special copil- mamă într-un București normal înainte de instaurarea dictaturii comuniste. Se conturează, treptat, ieșirea din crisalidă a copilului și apoi, a adolescentului. A tânărului studios, pe calea către realizare socială. |