din regiunea Sarmisegetuza
de Ioan GLODARIU
[ Version français ] [ English Version ]
 | În apropiere de Costești - Cetățuie, pe un mamelon înalt de 250 metri, se găsește cetatea de la Costești - Blidaru. Planul rectangular, bastioanele de la colțuri, intrarea - situtată într-un bastion - și un turn locuibil semnalează aceeași influență elenistică, în ciuda faptului că tehnica de construcție a zidurilor cetății nu se conformează, integral, acesteia. Din această abatere de la regulă a rezultat murus dacicus din piatră fasonată, fără butise (blocuri așezate perpendicular pe direcția zidului). Într-o a doua fază, fortificația a fost mărită - suprafața ei fiind dublată -, în spatele zidurilor de nord și de vest ale incintei fiind adosate ziduri din piatră fasonată, alternând cu ziduri din piatră nefasonată și legate cu pământ. Acestea constituiau depozite de provizii, pardoselile lor fiind utilizate ca platforme pentru luptă. În aceeași perioadă, alături, dar ceva mai jos de fortificație, a fost construită o cisternă, cu respectarea integrală a princiilor lui Vitruviu. |
Literele grecești incizate pe zidurile turnului locuibil, ca și cele de pe zidul sudic, sunt semne de marcare în carieră. Supravegherea căilor de acces era asigurată de la înălțimea celor 14 turnuri. Nu departe de fortificație existau două sanctuare. La vest de Blidaru [...], se găsește cetatea de la Luncani - Piatra Roșie. Într-o primă fază, au fost ridicate, simultan, pe un platou amenajat, zidurile de incintă, înzestrate cu cinci bastioane - patru la colțuri și unul pe traseul zidului estic -, două mari construcții și un sanctuar, marea construcție din incintă - pe care o numim cazarmă - și trei turnuri izolate. Într-o fază ulterioară, două dintre acestea au fost unite, la baza platoului, prin ziduri din piatră nefasonată, legate cu pământ. Intrarea în cetate - printr-un bastion -, scara monumentală din piatră și planul rectangular al ansamblului sunt de inspirație elensitică, în vreme ce zidurile din piatră nefasonată relevă tehnica dacică, inspirată, și ea, din cea elenistică. Având în vedere că fortificația de la Vîrful lui Hulpe nu a fost, în mod deliberat, cercetată arheologic, ultima cetate explorată este cea de la Sarmizegetusa. Drumul antic, lung de 20 kilometri, de la Costești - Blidaru până aici, era supravegheat de turnuri de pază [...]. Capitala regatului dac, Sarmizegetusa, se întindea pe o suprafață de 6 km2, construcțiile aflându-se pe terase antropogene, din care unele sunt susținute de ziduri înalte de 14 metri. În antichitate, orașul era alcătuit din trei zone distincte: două cartiere civile și, între ele, fortificația și zona sacră; întregul ansamblu era dotat cu conducte de apă, canale de drenaj, drumuri pavate, scări etc. |