Biblioteca Bruckenthal

Deschisă pentru public în anul 1817, biblioteca Brukenthal şi-a legat existenţa de cea a muzeului, înlesnind şi favorizând în permanenţă creşterea şi studierea colecţiilor acestuia. În momentul inaugurării sale, biblioteca însuma 15.972 de volume, provenind în totalitate din fondul baronului. Erau lucrări din literatura social-politică şi beletristică a secolului al XVIII-lea, importante atât pentru conţinutul lor cât şi pentru bogăţia şi perfecţiunea artistică a ilustraţiilor, datorate unor gravori vestiţi ai perioadei rococo ş clasiciste, cum au fost Gravelot, Eisen, Chodowiecki sau Jean Moreau Le Jeune. Tot din biblioteca personală a baronului Brukenthal, provine o serie de manuscrise importante cum ar fi "Breviarul", datând de la sfârşitul secolului al XV-lea ăi începutul secolului al XVI-lea precum şi cele legate de istoria Transilvaniei din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea.

În anul 1879, bibliotecii Brukenthal i se alătură aşa numita "biblioteca capelei" care cuprindea fondurile majorităţii bibliotecilor medievale existente în Sibiu. Este vorba de colecţiile primei biblioteci a oraşului, atestată documentar la 1300, şi ale cărei exemplare erau pirogravate cu stema oraşului Sibiu, apoi manuscrise şi cărţi tipărite provenite de la bibliotecile ordinelor religioase din oraş şi desfiinţate la mijlocul secolului al XVI-lea de reforma religioasă, precum şi de biblioteca gimnaziului evanghelic ce funcţiona în oraş din anul 1544. Toate aceste biblioteci medievale au fost reunite, în timpul judelui regal Albert Huet, în capela aşa numită Sf. Iacob. In momentul dărâmării acesteia, în anul 1879, cele aproape 120.000 de volume ale bibliotecii au fost unite cu biblioteca Brukenthal, imprimând astfel acesteia dublul caracter de bibliotecă muzeală (prin fondurile valoroase de carte veche pe care le deţine) dar şi documentar-ştiinţifică prin literarura de specialitate servind cercetării în domeniile istoriei, artei, etnografiei şi istoriei naturale.

Cea mai valoroasă colecţie este reperezentată de cele 381 de incunabule, cele mai vechi, datând din anul 1468. Cartea provine chiar din atelierul tipografic al lui Johann Gutenberg şi a fost executată de colaboratorul acestuia Peter Schoffer. Dispunerea textului pe două coloane, ornamentarea manuală a iniţialelor, dovedeste încă stângăcia primelor tipărituri dar şi tendinţa tipografilor de a nu rupe totalmente cu arta şi tradiţia manuscriselor. După Germania, Italia este cea care adoptă rapid marea descoperire a tiparului, biblioteca Brukenthal deţinând o serie de lucrări din oficinele veneţiene, precum cea a lui Simon Bavilaqua, Bonetus Locatellus, Gabriel Peri şi mai ales Aldus Manutius. Pentru interesul manifestat în Transilvania faţă de descoperirea tiparului este semnificativ faptul ca un comentariu la opera lui Aristotel "Naturalia", aparută la Koln în anul 1476, se afla la 1481 în posesia magistrului Blasius din Biertan.

Colecţia de incunabule este constituită în general din lucrări teologice dar nu lipsesc nici lucrările de istorie (Liber Chronicarum, Historia Romana, Chronica Hungariae etc.), matematică (Euclides: Elementa geometriae), medicină (Cauliaco: Chirurgia), drept (Institutiones, Digesta, Codex). In colecţia de manuscrise, se distinge deja amintitul "Breviar", scris pe pergament, într-o frumoasă minusculă gotică şi cu nenumarate miniaturi datorate pictorilor flamanzi Simon Bening şi Gerhard Horenbaut. O bogată ornamentaţie gotică precum şi notaţii muzicale (neume) cuprinzând şi manuscrisele "Liber specialis missarum", realizat în anul 1394 la Şura Mica sau "Vigiliale" din anul 1507 de la Şura Mare. Dintre manuscrisele chirilice, menţionăm "Psaltirea" de la Răşinari, din anul 1776, cu numeroase ornamente amintind de înscrustaţiile populare în lemn sau de motivele geometrice ale ţesăturilor româneşti.

Adevarate capodopere ale geniului le reprezintă lucrările "Cosmographia" lui Sebastian Munster, aparută în anul 1578, cu ilustraţii ale lui Hans Holbein cel Tanar sau "Biblia" din anul 1541 de la Anvers, cuprinzând peste 90 de gravuri în cupru. Dintre tipăriturile secolului al XVII-lea se remarcă în general "elzevirele", lucrări care s-au impus în viaţa culturală şi artistică a Europei timpului, atât prin varietatea conţinutului şi a ornamentaţiei, cât şi prin preţul scăzut. Din seria aşa numitelor "mici republici", biblioteca Brukenthal deţine un numar important şi care provin de la diverşi colecţionari transilvăneni din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Dacă tipografia sibiană este prezentă doar prin lucrările apărute în a doua perioadă a activităţii sale, adică după 1575, în schimb deţinem exemplare numeroase din oficinele de la Brasov ale lui Johann Honterus şi Valentin Wagner, lucrări ce îmbogăţesc zestrea de "transilvanice" atât de generos prezentă în biblioteca Brukenthal.

Colecţia de carte veche românească, formată în special în ultimii treizeci de ani, cuprinde printre altele "Sbornicul slavonesc" din 1580 tipărit la Sebeş de diaconul Coresi, "Cazania lui Varlaam", de la Iaşi (1643), "Noul Testament de la Bălgrad", (1648) precum şi primul ziar românesc apărut în afara graniţelor ţării "Fama Lipschii" (Leipzig, 1827). Pentru valoarea sa documentară, remarcăm şi colecţia de periodice şi calendare, începand cu cel mai vechi ziar din Sibiu "Siebenburgische Zeitung" (1784), "Gazeta de Transilvania", "Foaia Duminicii" sau cotidienele "Hermannstadter Zeitung" şi "Siebenburgisch -Deutsches Tageblatt". În prezent, biblioteca a devenit şi un important centru de informare în domeniul muzeologiei iar schimbul de publicaţii desfăşurat cu peste 800 de parteneri din ţară şi străinştate, permite continua îmbogăţire a fondului de carte, indispensabilă cercetării şi valorificării colecţiilor muzeale.