Standard internaţional de identificare a bunurilor de artă, anticariat şi antichităţi

© Fundația J. Paul Getty, 1999

Versiunea în limba română a fost realizată de CIMEC- Institutul de Memorie Culturală.

Despre Object ID

În prezent comerţul ilegal cu bunuri culturale este recunoscut pe scară largă ca una din categoriile preponderente de infracţionalitate internaţională. Furturile, falsificările, răscumpărările şi operaţiunile de contrabandă cu obiecte culturale sunt deseori folosite ca sursă de finanţare a altor activităţi infracţionale, iar obiectele însele sunt folosite atât ca mijloc de schimb între infractori, cât şi ca mod de spălare a banilor din profiturile provenite din aceste infracţiuni.

Poliţia recunoaşte de multă vreme importanţa unei documentaţii bune în lupta împotriva hoţilor de obiecte de artă. Într-adevăr, documentaţia are importanţă crucială pentru protecţia obiectelor de artă şi a antichităţilor, deoarece ofiţerii de poliţie rareori au posibilitatea să recupereze sau să returneze obiectele care nu au fost fotografiate şi descrise în mod corespunzător. Forţele de poliţie au în custodie un număr mare de obiecte care s-au recuperat în timpul acţiunilor poliţieneşti, dar care nu pot fi date înapoi proprietarilor de drept deoarece nu există nici un fel de documentaţie care să facă posibilă identificarea victimelor furturilor.

Proiectul Object ID (http://www.object-id.com) a fost iniţiat de Fundația J. Paul Getty (http://www.getty.edu) în 1993. Standardul Object ID a fost lansat în 1997. El este promovat de către importante agenţii de impunere a legii, incluzând FBI, Scotland Yard şi Interpol; muzee, organizaţii de patrimoniu cultural, comerţ de artă şi activităţi artistice; de companii de asigurări.

Proiectul Object ID a fost dezvoltat prin colaborarea dintre comunitatea muzeală, poliţie şi agenţiile vamale, comerţul de artă, industria asigurărilor şi evaluatorii de artă şi antichităţi. El ajută la combaterea furturilor de artă prin încurajarea utilizării standardului şi prin aducerea laolaltă a organizaţiilor din toată lumea care pot sprijini implementarea lui.

Categoriile de informaţii de identificare a obiectelor

  • 1.1 Fotografiile Fotografiile sunt de importanţă vitală pentru identificarea şi recuperarea obiectelor furate. Trebuie obţinute imagini generale, dar şi prim planuri ale inscripţiilor, marcajelor, deteriorărilor şi reparaţiilor.
  • 1.2 Tipul de obiect Tipul de obiect este un termen sau expresie descriptivă scurtă care descrie obiectul (ex., mască, războinic sau podoabă pentru ureche). Când se implementează Identificarea Obiectului pe un sistem automat se recomandă ca aceste informaţii să poată fi regăsite pe minimum două niveluri (de exemplu, Nivelul 1: ceramică, Nivelul 2: vas de ceramică pe care este pictat un cap).
  • 1.3 Măsurători Mărimea şi/sau greutatea unui obiect, inclusiv unitatea de măsură (de ex., 30,5 cm X 30,5 cm X 76 cm).
  • 1.4 Materiale şi tehnici Materialele, tehnicile de fabricaţie, procesele sau metodele folosite pentru a realiza obiectul.
  • 1.5 Inscripţiile şi marcajele Identificarea marcajelor sau a inscripţiilor găsite sau aplicate pe obiect (de ex., o semnătură, dedicaţie, titlu, marcaje ale producătorului, marcaje de puritate, mărci de proprietate).
  • 1.6 Data sau perioada Indicarea vechimii obiectului. Poate fi o dată sau un interval de date (de ex., 1872, 1527-1580) sau o perioadă culturală (de ex., epoca bronzului târziu).
  • 1.7 Producătorul Numele sau denumirea producătorului unui obiect. Acesta poate fi o persoană cunoscută (de ex., Thomas Tompion), a companie (de ex., Tiffany), sau un grup cultural (de ex., Hopi).
  • 1.8 Subiectul Ceea ce se înfăţişează sau se reprezintă de obiect (de ex., un peisaj, o luptă, o femeie ţinând în braţe un copil).
  • 1.9 Titlul Titlul atribuit unui obiect, în momentul creării lui sau ulterior (de ex., Ţipătul).
  • 1.10 Trăsături distinctive Orice caracteristici ale obiectului care l-ar putea identifica în unicitatea lui (de ex., deteriorare, reparaţii sau defecte introduce în timpul procesului de producţie-fabricaţie).
  • 1.11 Descriere Descrierea unui obiect printr-un text concis, folosind informaţiile din categoriile de mai sus. Poate cuprinde orice informaţii suplimentare care pot ajuta la identificarea obiectului (de ex., culoarea şi forma obiectului, locul unde a fost făcut obiectul).
  • 2.0 Categorii suplimentare recomandate Cinci categorii de informaţii care nu au fost selectate pentru identificarea obiectului pentru că nu a existat un consens clar în favoarea includerii lor au fost, totuşi, considerate importante de marea majoritate a persoanelor intervievate în cel puţin patru din cele şase comunităţi aflate în atenţie. Se recomandă ca cei ce realizează sisteme automate de documentaţie să aibă în vedere includerea acestor categorii.
  • 2.1 Numărul de identificare a obiectului Un identificator numeric sau alfanumeric, care se foloseşte în multe muzee (uneori aplicat chiar obiectului).
  • 2.2 Materiale scrise legate de obiect Trimiterile, inclusiv citatele, la alte materiale scrise legate de obiect (de ex., cataloage publicate, articole, rapoarte despre starea obiectului).
  • 2.3 Locul de origine/descoperire Locul unde îşi are originea un obiect şi/sau locul de descoperire (de ex., locul unde a fost făcut sau şantierul/situl arheologic unde a fost descoperit).
  • 2.4 Referire la obiecte legate între ele Indicaţia că un obiect are legătură cu un anumit număr de alte obiecte (de ex., unul dintr-o pereche, o piesă dintr-un serviciu de masă).
  • 2.5 Data întocmirii

Data când s-a întocmit descrierea obiectului.

Lista activităţilor de identificare a obiectului

1. Fotografierea

Fotografiile sunt de importanţă vitală pentru identificarea şi recuperarea obiectelor furate. Trebuie realizate fotografii generale, dar şi prim planuri cu inscripţiile, marcajele şi orice deteriorare sau reparaţie. Dacă este posibil, includeţi în imagine o scară sau un obiect de mărime cunoscută.

2. Stabilirea următoarele date:

  • Tipul de obiect Ce fel de obiect este (de ex., pictură, sculptură, ceas de perete, mască)?
  • Materiale şi tehnici Din ce materiale este făcut obiectul (de ex., alamă, lemn, ulei pe pânză)? Cum a fost făcut (de ex., cioplit, turnat, desenat)?
  • Măsurători Care este mărimea şi/sau greutatea obiectului? Precizaţi ce unitate de măsură este folosită (de ex., cm., inch.) şi la ce dimensiune se referă măsurătoarea (de ex., înălţime lăţime, adâncime).
  • Inscripţii şi marcaje Există pe obiect marcaje, numere sau inscripţii prin care acesta poate fi identificat (de ex., o semnătură, dedicaţie, un titlu, marcaje ale producătorului, marcaje de puritate, mărci de proprietate)?
  • Trăsături distinctive Există caracteristici fizice ale obiectului care ar putea ajuta la identificarea lui (de ex., deteriorare, reparaţii sau defecte de fabricaţie)?
  • Titlu Obiectul are un titlu sub care este cunoscut şi prin care poate fi identificat (de ex., Ţipătul)?
  • Subiect Ceea ce se înfăţişează sau reprezintă (de ex., un peisaj, o luptă, o femeie, o femeie ţinând în braţe un copil)?
  • Data sau perioada Când a fost făcut obiectul (de ex., 1893, începutul secolului al XVII-lea, epoca bronzului târziu)?
  • Producător Ştiţi cine a făcut obiectul? Poate fi numele sau denumirea unei persoane cunoscute (de ex., Thomas Tompion), o companie (de ex., Tiffany), sau un grup cultural (de ex., Hopi).
  • Realizarea unei descrieri scurte Aceasta poate cuprinde orice informaţii suplimentare care să ajute la identificarea obiectului (de ex., culoarea şi forma obiectului, unde a fost făcut).

3. Păstrarea în condiţii de siguranţă

Odată ce-aţi întocmit documentaţia despre obiect, păstraţi aceste informaţii într-un loc sigur.

Versiunea în limba română a fost realizată de CIMEC- Institutul de Memorie Culturală.

Data publicării : 12 iunie 2008