NAVA DE CROAZIERĂ
"NAHLIN" - "LUCEAFĂRUL" - "LIBERTATEA"

Iahtul "Libertatea", clasat prin ordinul Ministrului Culturii nr.3041/14 iulie 1998 în Patrimoniul Cultural Național, categoria "Tezaur", este fostul iaht "Luceafărul" al familiei regale a României, numit initial "Nahlin".
Nava a fost vandută in 1999, scoasă din țară și restaurată in străinătate. In 2010, după restaurare, a revenit in Marea Britanie.
Despre soarta vasului, a se vedea articole și imagini video aici și aici.

Caracteristicile navei

Informatiile cu privire la caracteristicile navei provin de la firma "Maritime Design Group", din Galați, careia i-au fost puse la dispoziție de "Edminston & Company Limited" din Londra.

Iahtul cu turbine "Nahlin", cu doua elice, alimentat cu combustibil petrolier, cu un deplasament de 1574 tone a fost proiectat de Compania G.L. Watson & Co din Glasgow și executat de Compania John Brown & Co. Ltd din Clydebank, în anul 1930, la comanda Lady Joule din Anglia. În Lista de Yahturi Loyd's, Lady Joule mai apare ca deținatoare a altor doua ambarcațiuni în anii 1929 si 1932. (Motor Boat and yachting, Londra, 17 aprilie 1970).

In anul 1934, "Nahlin" era cotat ca unul dintre cele mai mari yahturi particulare de placere construite în Anglia.

Principalele dimensiuni și alte particularități de proiectare sunt:

  • lungimea totala - 89,3 m
  • latimea - 10,98 m
  • pescajul maxim al navei - 4,42 m
  • tonajul în apă dulce - 1574 tone
  • viteza - 17,4 noduri
  • puterea motoarelor - 2 x 22oo CP
  • deplasament maxim - 2107 tone
  • numarul total de persoane admise la bord - 351

Corpul navei este constituit din oțel, un tip folosit în mod curent pentru nave de acest fel, are dublu fund, iar corpul este împărtit într-un mare număr de compartimente etanșe.

Vasul este grațios și elegant proporționat. Forma sa clipper se adaugă la efectul plăcut obținut din proiectare.

Este interesant de menționat că numele "Nahlin" este de origine indiana nord-americană și înseamna "nava amiral".

Bompresul este ornamentat cu o figură ce reprezintă un indian cu coif cu pene și pictat pentru luptă. Bordurile navei sunt proiectate în continuarea acestei figuri.

Pe puntea superioară și pe puntea principală se afla castelul navei; cabine așezate în șir și o punte de promenadă. Aproape de puntea din pupă se aflau alte cabine. Înfațișarea de yaht era, de asemenea, sugerată, de marele coș de fum de forma eliptică.

Nava avea urmatoarele dotări pentru pasageri: două apartamente ale proprietarului situate la puntea prova. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William și Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică, foarte bine echipata. Șase camere pentru oaspeți, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Alaturi erau patru băi ai căror pereți erau îmbrăcați în gresie. Accesul dinspre camerele oaspeților spre holul de intrare de pe puntea principală se facea printr-o scara în spirală cu o balustrada de bronz. În spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o antecameră care ducea la garderobă, decorată în stil Ludovic al XVI-lea. În spatele garderobei se afla o punte de promenadă, largă.

Sufrageria ocupa partea din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary.

La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil "Adam" și apartamentele căpitanului. În aceeași parte a navei se găseau biblioteca și fumoarul lambrisate cu nuc franțuzesc.

Pe puntea de navigație era o camera de observație, pentru oaspeți, cu geamuri mari, glisante de jur împrejur pentru a nu împiedica vederea.

Și dotările pentru echipaj asigurau un înalt standard de confort. Pe lânga apartamentele căpitanului, șeful electrician și șeful mecanic aveau camerele lor, în spatele punții principale. Ceilalți ofițeri și echipajul erau cazați la pupa și în castelul central.

Echipament general:

"Nahlin" era echipat cu una dintre cele mai moderne instalații produse de Compania Sperry Gyroscop, giroscopul asigurând un control mecanic al direcției de înaintare, un sistem care indica gradul de înclinare al navei si reflectoare Sperry.

Nava era echipată cu o instalație de 1,2 kw și cu un aparat de menținere a direcției. Fiind proiectat pentru croaziere lungi, yahtul era prevazut cu o mare capacitate de stocare, incluzând compartimente de congelare.

Echipamentul de propulsie al yahtului "Nahlin" era alcatuit din două seturi de turbine Brown-Curtis, cu simplă reducție. Acest tip de propulsor, ales pentru lipsa de zgomot și vibrații și-a dovedit eficacitatea.

Compartimentul generator de aburi consta din două instalații principale de încălzire cu trei compartimente, prevăzute cu supraîncălzire și adaptate la consumul de produs petrolier. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare și bucătărie, erau instalate doua mari încalzitoare verticale.

Curentul electric era asigurat de doua generatoare acționate cu abur și se putea stoca în baterii de acumulatoare situate în tunelul arborelui elicelor.

Yahtul era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două barci de salvare și două plute de salvare.

Scurt Istoric

În primii patru ani de exploatare yahtul "Nahlin" navigase pe o distanță de peste 200.000 mile marine în jurul insulelor britanice, în Marea Baltică, în Insulele grecești, în Atlantic, în Insulele Canare, în Indiile de Vest, pe coasta americană și în Golful Mexic.

În Pacific au fost vizitate Insulele Galapagos, apoi de la Honolulu pâna în insulele Haway, spre nordul insulei Tahiti și Arhipelagul Societății de Sud; în Noua Zeelanda și în Australia.

În anul 1934, dupa ce vizitase o bună parte a lumii, Lady Joule, oferă nava de croazieră "Nahlin" spre închiriere sau vânzare.

La 18 octombrie 1938, nava "Nahlin", care acum avea numele "Luceafarul", găzduiește, la Galați, o întâlnire între regele Carol al II-lea al României, ministrul de externe al Poloniei, colonelul Beck și ministrul de externe român, Petrescu Comnen, discuțiile încadrându-se în criza politica postmuncheneză.


CIMEC 1999. Completări: 2012.