| by cIMeC 2004 | ||||||||||||||||||||
Antonio Bosio Relatare asupra victoriilor obţinute de Cazaci, Moldoveni şi Valahi împotriva Turcilor şi Tătarilor |
||||||||||||||||||||
Despre moartea primului vizir şi confiscarea bunurilor acestuia, alegerea altui vizir Edict decretat de Mohamed IV cel Mare pentru toată ţara sa Profeţia lui Acham Turley, filosof arab mohamedan - făcută in anul 1200 privitoare la distrugerea otomană Veneţia, pentru Boisio, cu aprobarea superiorilor, 1684 |
||||||||||||||||||||
Din această cauză, Maiestatea Sa Regele Poloniei a găsit motiv să trezească inimile cazacilor pentru a se preţui şi a se elibera de sub barbaria turcilor, care îi aduseseră în asemenea stare şi îi făcuseră sclavii principilor Moldovei care, prin tratate, îi deposedaseră de o provincie care le aparţinuse. Îndreptându-şi toata atenţia asupra acestui fapt, Căpitanul Konitz, originar din Polonia, a fost de acord cu sfatul Regelui, căruia i-a jurat loialitate şi supunere şi, de aceea, începând cu Cracovia: a oprit armata cazacilor, iar generalul acestora I-a urmat cu multă devoţiune şi cu banii de la papă şi, pentru a da dovada de credinţa sa, nu numai că I-a alungat pe caimacanul palatin al Moldovei din oraşul Nemirovod, dar a pus stăpânire şi asupra acelor castele pe care le construise pe râul Tyras pentru protecţia ambelor maluri şi mai mult, i-a pus pe fugă pe soţia palatinului, cu toată familia sa, împreună cu consilieri şi locotenenţi ai Moldovei până dincolo de Dunăre. Moldovenii, văzând asta, s-au unit cu învingătorii şi le-au arătat calea mai uşoară de a intra în Tătaria. De multe secole, regele şi generalii polonezi îşi doreau cu ardoare să afle acest lucru. Condiţiile pentru atac nu erau încă împlinite, până în acele zile de sfârşit de octombrie, când, Konitz, având o armata de 20 de mii de cazaci, cavalerie şi soldaţi, fără a-i pune la socoteala pe moldoveni, nici pe creştinii care locuiau printre tătari, nici pe cazacii de dincolo de Boristene care au venit în număr mare, în ciuda edictului către moscoviţi care îi ameninţa cu pedeapsa cu moartea, a intrat în acea ţară. De aici se poate vedea dorinţa de război şi ardoarea pe care ţi-o conferă credinţa creştină pe care cazacii o aveau în suflete. Spre exemplificarea acestor fapte emoţionante, oraşul Tanai i-a trimis lui Konitz câteva sute de locuitori. Cazacii care trăiesc în Tanai sunt supuşii Moscovei şi în vechime mergeau de-a lungul râului către Meteotide Paluno şi treceau prin foc şi sabie oraşele maritime, printre care erau şi localităţi ale turcilor, aşa cum făceau cazacii zaporojeni, care conduşi pe Boristene spre mare aprindeau flăcări oribile şi înspăimântătoare, sub ochii împăraţilor otomani (care le vedeau din cetăţile din Constantinopol). Prin urmare, Generalul Konitz, după ce a trecut râul Tyras şi a intrat în Tătaria, a ajuns în renumitul oraş Thein, I-a jefuit şi I-a trecut prin foc şi sabie, rămânând în picioare numai cetatea cu o mie de ieniceri de garnizoană, pentru a nu se împovăra cu artileria şi a fi mai agili şi gata de acţiune. Principele valah Ştefan Petru, trimis de Maiestatea Sa să-şi recupereze principatul, a ajuns în Moldova, în oraşul Botoşani, unde boierii cei mai mari din acea ţară i s-au închinat ca unui principe legitim. Tătarii biologrădeni, lăsaţi să apere Cameniţa, dorind să prade ţara Volhiniei, o data au fost înfrânţi şi altă dată risipiţi de castelanul Cracoviei, care din ordinul Regelui asedia cetatea Cameniţa. Acestor veşti li se adaugă altele din partea generalului de cazaci Konitz scrise pe 7 decembrie, care vorbesc despre cererile lui in legătură cu suplimentarea sumei de bani promise; ajutor de artilerie şi anumite privilegii şi scutiri pentru cazacii săi. Însă, punctele principale ale scrisorii sunt: 1 - că după ce a intrat pe teritoriul duşmanului, armata sa a ucis trei sute de mii de oameni de acelaşi sex. 2 - că armata sa să fie compusă din cazaci zaporojeni din Tanai, din moldoveni, din valahi şi bavarezi, cu care asigura să nu lase duşmanului nici o clipă de răgaz şi pace. 3 - că valahii şi moldovenii s-au legat prin jurământ de cazaci să lupte in numele crucii şi pentru gloria sa împotriva armatelor de barbari, să fie mereu gata de luptă pentru preamărirea regelui şi proslăvirea Republicii. 4 - victoria din 4 decembrie de la Tilgrotino împotriva turcilor şi tătarilor. Relatează ca bey-ul din Theim, caimacamul de Bielgorod şi cel din Buda, ienicerii, cavaleria turcă şi spahiii s-au unit cu cavaleria tătară pentru a-i înfrânge armata, dar nu i-a ajutat Dumnezeu, pentru că în faţa lor, barbarii s-au pus pe fugă, dar nereuşindu-le prea mult, pe o deschidere de 20 de mile italiene au rămas numai cadavre de turci şi tătari ucişi de loviturile necruţătoare ale cazacilor. 5 - că bey-ul din Theim şi Aii bey, generalul cavaleriei au promis 100 de mii de imperiali (galbeni) pentru a-şi salva viata, dar învingătorii nu s-au lăsat cumpăraţi de aur şi astfel îi omorâră. Aceeaşi fu soarta caimacanului şi Alagatio, generalului tătarilor; de asemenea, in această luptă au murit mai mult de 10 murfi şi alţi căpitani ai tătarilor. Iar partea victorioasa n-a pierdut nici măcar un om. Ceea ce se datorează ajutorului lui Dumnezeu şi Sfintei Fecioare. 6 - acelaşi Konitz va trimite un colonel care îi va relata regelui prin viu grai minunăţiile lui Dumnezeu, precum şi dorinţele drepte ale armatei. Acum, după acest nemaiauzit măcel în rândul Tătarilor, oricine îşi dă seama cât de mult s-a împuţinat şi mutilat Imperiul Otoman, iar în războaie grele şi importante precum cel al îngerilor tutelari, s-a văzut cat de mult se bazează pe cavalerie şi fără de care nu au reuşit vreodată să înfricoşeze pe nimeni. Mai mult de 20 de mii de tătari servesc de avangarda armatei turce: aceştia sunt cei care zi şi noapte năvălesc in armatele creştine; nu au nici râuri aşa de late, nici locuri aşa de impracticabile încât să nu le traverseze şi în felul acesta, armatele creştinătăţii sunt asaltate din faţă, din spate, din laturi, sunt hăituite şi ţinute în lipsuri. Moartea Primului Vizir petrecută in 25 decembrie 1683 Din mai multe surse s-a confirmat moartea primului vizir Kara Mustafa, care a asediat Viena, in timp ce, la cererea repetată a poporului din Constantinopol, din ordinul Sultanului, s-a dus un Agă la Belgrad şi punându-se de acord în ascuns cu Aga de ieniceri, s-a prefăcut bolnav şi astfel, l-a rugat pe vizir să vina să-l viziteze pentru a discuta o treabă foarte importantă. Vizirul a fost înconjurat de gărzi, i-au smuls cu forţa sigiliile imperiale pe care i le-au îndesat in gură şi după ce i-au spus că e ordinul Sultanului, cu o coardă de arc a fost strangulat. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu cei doi uneltitori care au fost amândoi decapitaţi, iar capetele lor au fost duse la Constantinopol să le vadă toata lumea. Alegerea unui nou vizir După moartea Primului vizir, Kara Mustafa, vrând Marele Sultan să numească în funcţie o persoană merituoasă, îi alese pe cel mai mare cavaler care, însă, a refuzat; apoi îi alese pe Chioferli paşa, dar şi acesta refuza. În sfârşit, funcţia a fost acceptată de Ibrahim paşa, caimacamul asiatic al marelui sultan. Si cum moartea primului vizir fusese primită cu bucurie de toată lumea, cu toţii s-au amărât la vestea numirii celui de-al doilea. Caimacamul Constantinopolei fusese destituit şi în locul său numit imbrohorul cel mare, favoritul sultanului, care, odată mergând la Constantinopol, a rămas acolo, fiind însărcinat să găsească averile vizirului decapitat, precum şi ale celor doi uneltitori care avuseseră aceeaşi soartă. S-au găsit bunuri in valoare de 8 milioane. Armata imperială şi poloneză era formată din:
|
||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||
Strigonia, 6 noiembrie 1683 Ţăranilor şi locuitorilor pe aceste teritorii, de 2 zile, prin edictul public dat, marele sultan le-a impus tuturor locuitorilor din imperiul său şi mai ales, popoarelor din Ungaria Superioară, că nu pot şi nu trebuie să vorbească despre pierderile suferite cu ocazia asediului Vienei, în special, în rândul armatei, fiind ameninţaţi cu moartea şi pierderea întregii averi (construcţii, bunuri şi mijloace de transport de orice fel); li se oferea celor care îi demascau pe trădători o cotă parte din bunurile acestora stabilită prin decizia unui paşă care judeca distribuirea averii trădătorilor. De asemenea, li se interzice tuturor femeilor să spună că şi-au pierdut fii, fraţii sau soţii în asediul asupra Vienei, fiind pedepsite cu biciuirea şi-apoi, fără cruţare, decapitate. Se interzice dreptul de a vorbi despre următoarele fapte: că armata creştină a fost formidabilă; că, creştinii, ajutaţi de Dumnezeul lor au obţinut o aşa mare victorie; că războiul nu este drept; că, din cauza asta, a scăpătat Casa Otomană. Se interzice orice discuţie despre pierderea localităţilor Barkam, Strigonia şi Gran împreuna cu numeroase alte sate in număr de 800 in Ungaria Superioară; interzice paşalelor şi vizirilor să noteze memoriile sau plângerile celorlalţi; interzicea ca supuşii să se bucure de prezent, fiind de la sine înţeles că toţi găsiţi vinovaţi de delictele de mai sus vor suferi aceeaşi pedeapsă ca şi trădătorii. Cei care vor să găsească eliberarea, să implore graţia divină pentru ei şi pentru toţi deopotrivă pentru ca edictul să aibă efect şi să fie de toţi respectat, fiind aplicate pedepse precum confiscarea de bani, negoţuri, transport de orice fel, averi care vor fi împărţite săracilor din sfintele oraşe Medina şi Mecca; de aceea, să se roage la Marele Profet Mohamed pentru Casa Otomană. Tot de la popor se ştie sigur că marele Mehmet al IV lea împăratul turcilor i-a dăruit, în mod fastuos, marelui vizir, un faimos turban bătut in pietre scumpe şi o sabie cu teacă din aur, având in vârf încrustat un diamant uriaş, ca şi alte obiecte de îmbrăcăminte din portul lor. A aprobat omorârea vizirului din Buda, cu toate că acesta participa la asediul Vienei şi se găsea in apropierea oraşului Buda cu toată armata sa. Şi la întâlnirea cu sultanul, acelaşi vizir a prezentat toată situaţia domnului său, informându-l că, în mod sigur, pierderea suferită nu este de mare importanţă şi făcu acest lucru pentru a rămâne în graţiile sale, dar fără efect; aşa cum susţin şi popoarele din Ungaria supuse sultanului. Vizirul, fără îndoială, se va duce la Belgrad în această iarnă pentru a-şi mări armata în număr şi mai mare şi să poată trimite in continuu soli în toate părţile, ordonând locuitorilor ţării să se înarmeze şi să se alăture trupelor sale pentru a le întări. Prezicerea lui Acham Turley, Filosof arab mahomedan referitoare la distrugerea Imperiului Otoman, prevestită pentru anul 1200 Acham Tur(u)ley, născut in fericita Arabie, zis Filosoful cel Sfânt şi mare astrolog, cunoscând multe alte ştiinţe, adept credincios al religiei mahomedane şi mare duşman al creştinilor, a prezis, citind in stele, decăderea şi ruina Ordinii lui Mahmed şi a vasalilor săi pentru enormele lor păcate, în timp ce va veni timpul (după ce mahomedanii vor fi obţinut glorioase victorii împotriva creştinilor în Europa şi Asia până în ultimele colţuri ale Occidentului) un rege frumos la chip care îi va comanda pe creştini şi va tine toată lumea intr-o cuşcă şi va fi un fidel credincios creştin; în timpul stăpânirii sale, va apărea pe cer o stea, care va avea coada lată ca o lance şi corpul ca un mare scut; şi din acel moment, Imperiul sarazinilor va începe să decadă. Acest imperiu (o popor a lui Mahomed) va fi flagelul tău (o popor a lui Izmael), care în numele religiei, va începe să-i persecute pe mauri şi îi va alunga din ţara sa şi vor fi armate mari. Atunci, femeia stearpă va zice: o, ce norocoasa sunt ca nu pot să nasc, văzând masacrarea bieţilor copii. Atunci spada maurilor va fi ciuntită şi nu va mai putea tăia. In acel timp, o, Trinacria, te vor duce la pieire, întrucât leii devorează şi crocodilii din Egipt vor muri iar arcaşii sunt mai puternici decât elefanţii. Plângi, o, Alexandria, boceşte, o, Africa! Tu nu o să ai timp să jeleşti pentru tine, deoarece acel rege te va împiedica şi persecuta: stirpea sa va fi foarte dreaptă, puternică şi unită şi va umple lumea de însemnele coroanei Casei sale: Sceptrul său e sceptrul lui Jupiter şi Spada sa e cea a lui Marte. Tu, o, Atlante, vei fi legat de păcatele lui Izmail; o, Agar, tu vei sta în sărăcie de-a lungul întregii tale vieţi! Si niciodată nenorocirile tale n-au fost mai mari, pentru că săgeata eliberată din arc îţi este destinată. Priveşte, Babilonia! Plângi Constantinopol! Coroana ta a căzut şi bijuteriile de la gât s-au transformat în lanţuri de sclavie şi pe lângă lege îţi vei pierde şi imperiul. Vei încerca să te ridici in picioare, dar vei cădea din nou. Mormântul tău s-a deschis. Tu vei fi de râsul creştinilor şi îi vei plânge pe ai tăi şi eu voi suferi mult văzând atâtea rele. Atunci vor zice: unde era marele Cairo, acolo era Constantinopol. Şi atunci, săgeata va fi fost slobozită din arc şi cine va putea va fugi. O, popor glorios, daca ai fi de legea mea, te-as iubi. Şi voi ceilalţi prea puternici regi, dacă aţi de religia mea, aş fi aşa de mulţumit! Ah, vă rog, cruţaţi-i pe bieţii copii care sug încă lapte de la mamele lor! Plângeţi, Agar şi Milo, căci nu văd nici o scăpare! Acesta este preţul pentru cruzimea şi sodomiile tale! Ierusalime, ieşi din Casa lui Izmail şi suie-te pe Muntele Calvarului sub steagurile Occidentului! Îmi pare ca aud trompetele săgetătorului; iar prietenii tai, o, Izmaile, sunt foarte puternici şi Jupiter şi Saturn sunt in conjuncţie. Si ca proba a prezicerii, voi veţi vedea înspre miazănoapte focuri in cer; plus Eclipse şi alte semne ale decăderii tale. Plângeţi, căci eu plângând îmi voi sfârşi viaţa! Aici se poate observa timpul prezent şi viitor, Războiul, victoriile, împăratul este regele Poloniei şi regiunile de unde provin, iar semnele văzute în cer se potrivesc perfect cu faptele din prezent. Sig. Superiori 1684 Sfârşit |
||||||||||||||||||||