În sec. XIV-XVI, legăturile economice dintre Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, au fost intense. Acest fapt se datoreşte dezvoltării lor economice şi aşezării de-a lungul drumurilor comerciale de tranzit care legau în această perioadă apusul şi centrul Europei de gurile Dunĺrii şi Marea Neagră; pe aceste căi se scurgeau de la apus spre răsărit produsele meşteşugăreşti - postavuri, unelte, arme, "mărunţişuri" ale Ţărilor de Jos, Germaniei, Cehiei, iar de la răsărit spre apus mărfurile orientale - mirodenii, ţesături, obiecte de podoabă, ale Orientului Îndepărtat şi Apropiat. Schimbul de mărfuri dintre Ţara Românească, Moldova şi Transilvania a determinat o puternică interdependenţă economică între cele trei ţări române.

Legăturile comerciale dintre cele trei ţări, inclusiv comerţul de tranzit, se realizau îndeosebi prin cele trei mari centre meşteşugăreşti şi comerciale de hotar ale Transilvaniei: Sibiul, Braşovul şi Bistriţa, a căror dezvoltare economică, privilegii comerciale şi aşezare geografică favorabilă le-a dat posibilitatea să joace un rol însemnat în relaţiile economice. Precizare: în privinţa relaţiilor comerciale transcarpatice, Sibiul era orientat aproape numai spre Ţara Românească, Bistriţa numai spre Moldova, iar Braşovul, prin aşezarea sa geograficĺ, în sud-estul Transilvaniei, avea strânse legĺturi de negoţ atât cu Ţara Românească cât şi cu Moldova. Drept urmare, Braşovul a jucat rolul economic de piaţă comună pentru cele trei ţări române şi de loc de întâlnire a participanţilor la negoţ, munteni, moldoveni şi transilvĺneni.

Braşovul era piaţă de desfacere pentru produsele naturale moldo-române şi centru de aprovizionare cu unelte meşteşugăreşti şi agricole şi cu arme a Ţării Româneşti şi Moldovei. Iată cum înţelegeau oameni vremii, importanţa economică a Ţării Româneşti pentru Braşov şi Ţara Bârsei - avem scrisoarea din 1558 a marelui vornic muntean Stănilă, în care acesta scrie braşovenilor: "ştiţi bine că fără noi, voi nu puteţi fi şi ţara voastră, Ţara Bârsei, fără ţara noastră, nu poate." Alte câteva date sunt grăitoare: la începutul sec. al XVI-lea, valoarea comerţului Braşovului cu Ţara Românească şi Moldova, se ridica, potrivit datelor registrului vigesimal din 1554, la 167.000. de florini aur, iar la mijlocul sec. XVI, potrivit datelor registrului vigesimal din 1554, la Braşov s-au întâlnit 1.070 de participanţi la negoţ din 171 de localităţi, din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, care au efectuat 2.866 de transporturi.

Chiar lupta pentru piaţă, din secolele XV-XVI, între negustorii braşoveni pe de o parte şi cei moldo-munteni pe de altă parte, este una din formele de manifestare a înlănţuirii intereselor lor economice. De pildă, prin 1431-1432, Vlad Dracul, pe atunci pretendent la tronul Ţării Româneşti, cerea braşovenilor să-i îngăduie să poprească la Braşov negustori moldoveni pentru mărfurile sale confiscate în Moldova. Astfel, Braşovul a devenit pivotul de bază în relaţiile economice existente între cele trei ţări; el a dobândit în sec. XV-XVI rolul de piaţă comună, devenind primul element constitutiv al pieţei interne în formare a celor trei ţări române.

La mijlocul sec. XVI, în 1550, Gheorghe Reichersdoffer caracteriza Braşovul, pe bună dreptate, "piaţa principală a popoarelor vecine şi asemenea unui loc de desfacere comun al tuturor bunurilor", iar în 1565, Giovanni Andrea Gromo relata că la Braşov "se adună toate popoarele vecine, ca într-o piaţă comună de mărfuri".