Copernic, (Kopernik Mikolaj),1473-1543, astronom polonez care a fundamentat ştiinţific teoria heliocentrică a lumii. A publicat în 1510 lucrarea "Commentariolus" (Mic comentariu) în care şi-a expus ideile legate de formarea sistemului solar afirmând că planetele şi sistemul solar se rotesc în jurul Soarelui (situat în centrul Universului) şi în jurul propriilor axe. Idei pe care le-a dezvoltat în lucrarea "De revolutionibus orbium coelestium" (Despre mişcările de revoluţie ale corpurilor cereşti),1543, care mai cuprinde şi un catalog de stele.

Erasm din Rotterdam, (Erasmus Desiderius Rotterdamus), pseudonimul lui Gerhard Garhards ,1466-1536, umanist olandez din epoca Renaşterii. În panfletele şi în scrierile sale satirice, dintre care cea mai cunoscută este Elogiul nebuniei (1509), Erasm a satirizat societatea feudală, a condamnat fanatismul religios şi a demascat ignoranţa clerului. Prin atacurile sale la adresa papalităţii, a bisericii şi a teologiei oficiale, prin programul său de reformare a religiei creştine, care preconiza întoarcerea la izvoarele evanghelice iniţiale, prin editarea Noului Testament în limba greacă şi comentarea filologică a textului acestuia, Erasmus a contribuit la pregătirea Reformei. Este şi autorul unor scrieri pedagogice prin care revendica o disciplină blândă şi încurajarea activităţii independente a copiilor.

Machiavelli Niccolo, (1469-1527), gânditor politic, istoric şi scriitor. A fost cancelar şi secretar de stat al Consiliului seniorilor din republica Florenţa (1488-1512), participând activ la toate marile evenimente ale timpului său. În1512 o dată cu revenirea la putere, în Florenţa, a familiei Medici, a fost exilat la San Casciano (1512-1519) unde şi-a scris cele mai de seamă lucrări. În opera sa fundamentală "Il Pricipele" (Principele) Machiavelli a susţinut necesitatea unificării Italiei sub egida monarhiei absolute; el considera că pentru realizarea acestui scop suveranul poate folosi orice mijloc inclusiv înşelăciunea, violenţa şi crima. De aici expresia de machiavelism pentru desemnarea lipsei de scrupule în alegerea mijloacelor folosite în atingerea unui scop. În ultimii ani ai vieţii a scris "Istorii florentine", în 8 cărţi, operă care îl situează printre creatorii istoriografiei Renaşterii în Italia.

Morus, Thomas (1478-1535), gânditor umanist şi om de stat englez, unul dintre întemeietorii socialismului utopic. A fost preşedinte al Camerei Comunelor (1523-1529)şi lord cancelar (1529-1532). Împotrivindu-se reformelor bisericeşti ale lui Henric al-VIII-lea a fost închis şi executat. În lucrarea "Utopia" (1516) arată că proprietatea privată este izvorul tuturor relelor sociale. Descrie o societate ideală în care munca este obligatorie pentru toţi iar producţia şi consumul sunt reglementate raţional de stat. Timpul liber este consacrat ştiinţelor şi artelor; copii de ambele sexe primind o educaţie egală.