Sec. X - XVII

Forme străvechi de spectacol popular - căluşul, drăgaica, unchiaşii, cucii, turca sau brezaia.

Sec. XVI - XVIII

Manifestări spectaculare la curţile domneşti şi boiereşti - alaiurile, pantomimele, dansurile, teatrul de umbre şi de păpuşi, acrobaţii, pehlivanii, scamatorii, saltimbancii. Pe teritoriul Transilvaniei apar forme de teatru profesionist în limbile maghiară şi română.

Sec. XVIII - XIX

Alte forme de spectacol popular - Irozii, păpuşile, Jienii, nunta ţărănească, ursul, capra, Vicleimul.

1755 - 1756

Teatrul şcolar în Transilvania - spectacole organizate de prof. Grigore Maior, regia Vasile Neagoe Orbul, cu elevii de la Gimnaziul din Blaj (prezentat şi în alte localităţi : Sebeş, Alba Iulia, Vinţ Cut).

1777 - 1780

Occisio Gregorii in Moldavia tragedice expressa, atribuită lui Samuil Vulcan - jucată de elevii de la internatul Gimnaziului din Blaj.

Sec. XIX

Spectacole în limba română pe baza unor texte clasice.

1815

Vecinătatea periculoasă de August von Kotzebue - trupa lui Johann Gerger, sala Redutelor, Braşov.

1816

Mirtil şi Hloe, după Gessner şi Florian - organizat de Gh. Asachi, Casele C. Ghica, Iaşi.

1819

Hecuba de Euripide - Teatrul de la "Cişmeaua roşie", Bucureşti.

1827

"Societatea literară" - Bucureşti. Iniţiată de Ion Heliade Rădulescu şi Dinicu Golescu, urmăreşte înfiinţarea unui teatru naţional şi asigurarea repertoriului său.

1833

"Societatea Filarmonică" - Bucureşti.

1834

"Şcoala de muzică vocală, declamaţie şi literatură" a Societăţii Filarmonice. Primul spectacol al elevilor : Mahomet de Voltaire, pregătit de actorul - profesor C. Aristia.

1836

"Conservatorul filarmonic - dramatic" Iaşi. În repertoriul elevilor : piese de Kotzebue, Gh. Asachi.

1850

Premiera comediei Coana Chiriţa la Iaşi de Vasile Alecsandri, la teatrul din Iaşi. Începe seria montărilor unor importante piese originale care vor intra în fondul dramaturgiei clasice româneşti.

1851

Principalul reprezentant al şcolii naţionale de comedie, actorul Matei Millo, întreprinde primul turneu în ţară.

1852

Inaugurarea Teatrului cel Mare din Bucureşti.

1864

Înfiinţarea conservatoarelor de muzică şi declamaţie - Iaşi şi Bucureşti.

1867

Premiera dramei istorice Răzvan şi Vidra de Bogdan Petriceicu Haşdeu, cu Mihail Pascaly, actor de factură romantică, în rolul principal - Teatrul cel Mare, Bucureşti.

1868

Primul turneu al lui Mihai Pascaly în Transilvania şi Banat.

1870

Se înfiinţează "Societatea pentru fond de teatru român în Transilvania" care organizează adunări anuale în diverse oraşe ardeleneşti, stimulînd viaţa cultural-artistică în limba română.

1875

Teatrul cel Mare din Bucureşti devine Teatru Naţional, sub directoratul scriitorului Alexandru Odobescu.

1877

Apare legea pentru constituirea "Societăţii dramatice" a actorilor din Bucureşti.

1879

Premiera comediei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale şi a dramei Despot Vodă de Vasile Alecsandri - Teatrul Naţional din Bucureşti.

1884

Premiera comediei O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - Teatrul Naţional Bucureşti. Particularităţile de stil şi exigenţele dramaturgiei caragialiene influenţeaza formarea şi jocul comedienilor de la sfârşitul secolului: Ştefan Iulian, N. M. Mateescu, Maria Ciucurescu, Ion Brezeanu, Ion Niculescu, Ion Anestin.

1890

Premiera dramei Năpasta de I. L. Caragiale - Teatrul Naţional, Bucureşti.

1891

Primul turneu al unei trupe româneşti peste hotare: la Viena, Grigore Manolescu şi Aristizza Romanescu prezintă Hamlet şi Romeo şi Julieta. Cei doi protagonişti, alături de C. I. Nottara, Ion Petrescu, de actorii "şcolii de comedie caragialeană" dau prestigiul artistic scenei româneşti în această perioadă.

Sec. XX

1902

Premiera dramei Vlaicu Vodă de Al. Davila, cu Aristide Demetriade în rolul titular - Teatrul Naţional, Bucureşti.

1905 - 1908

Primul directorat al lui Al. Davila la Teatrul Naţional din Bucureşti (al doilea directorat: 1912 - 1913).

1907

Cel mai important regizor român de la sfârşitul secolului 19 şi din primele decenii ale noului secol, Paul Gusty, este numit director de scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti.

1909 - 1914

Se înfiinţează primele companii teatrale particulare: la Bucureşti "Davila", "Marioara Voiculescu", "Bulandra".

Se afirmă o nouă pleiadă de actori: Aristide Demetriade, Petru Liciu, C. Belcot, Aglae Pruteanu, Constantin Radovici, Maria Filotti, George Storin, Petre Sturdza, Marioara Voiculescu - fiecare o personalitate distinctă, aducând un suflu nou, modern în interpretarea scenică.

1919

Se inaugurează Teatrul Naţional din Cluj. Alte teatre naţionale vor fi deschise la Cernăuţi şi Chişinău.

1920 - 1940

Diferite grupări culturale şi de avangardă vor susţine tendinţa, profund justificată, de sincronizare a scenei româneşti cu mişcarea teatrală europeană: "Studio" (1920), "Poesis" (1921), "Insula" (1922 - 1923), "Atelier" (1923), "Contimporanul" (1925), "13 + 1" (1932 - 1933). Tendinţa este vizibilă şi în spectacolele novatoare realizate de teatrele naţionale sau de companiile particulare ("Marioara Voiculescu", "Bulandra").

Mulţi actori de origine română strălucesc pe mari scene ale lumii: Elvira Popescu, De Max, Yonel, la Paris, Mihai Popescu la Viena, etc.

În perioada interbelică, se conturează o nouă concepţie despre artă şi funcţia regizorului prin activitatea lui Soare Z. Soare, Victor Ion Popa, Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu - regizori animatori care promovează o teatralitate manifestă şi o vizualitate stilizată (deseori expresionist, constructivist).

Sub conducerea lor regizorală, creaţiile actoriceşti vor echilibra tradiţia şi modernitatea, vor demonstra vitalitate şi disponibilitate stilistică, trecând de la compoziţie psihologică la stilizare ludică. Dintre actorii care se impun acum: Aura Buzescu, Ion Manolescu, Nicolae Bălţăţeanu, George Vraca, Tony Bulandra, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, V. Maximilian, Ion Finteşteanu, Mihai Popescu, George Calboreanu, Grigore Vasiliu Birlic, Miluţă Gheorghiu, Constantin Ramadan, Leni Caler, Magda Tâlvan.

Dramaturgia originală cuprinde noi titluri importante datorate lui Camil Petrescu (Jocul ielelor - 1919, Suflete tari - 1922, Danton - 1925), Lucian Blaga (Tulburarea apelor - 1923, Meşterul Manole - 1927, Cruciada copiilor - 1930, Avram Iancu - 1934), G. M. Zamfirescu (Domnişoara Nastasia - 1927, Sam - 1928), Mihail Sebastian (Jocul de-a vacanţa 1936, Steaua fără nume - 1943), V. Eftimiu, G. Ciprian, Adrian Maniu, V. Voiculescu, Al. Kiriţescu, Tudor Muşatescu, etc.

1945 - 1955

Se înfiinţează un mare număr de teatre (dramatice, de păpuşi) în majoritatea principalelor oraşe (peste 30 de teatre dramatice şi 20 de păpuşi).

1946

Ion Sava montează cu măşti Macbeth de Shakespeare - Teatrul Naţional Bucureşti.

1947

Noua lege a teatrelor - expresie a regimului politic instaurat în ţară.

1948

Naţionalizarea teatrelor particulare.

1948 - 1954

Stagiuni predominate de un repertoriu selectat ideologic şi de soluţii scenice naturaliste - totuşi cu cîteva succese memorabile în montarea clasicilor: O scrisoare pierdută şi O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Revizorul de Gogol - regia Sică Alexandrescu; Romeo şi Julieta de Shakespeare, Trei surori de Cehov - regia Moni Ghelerter.

1955 - 1965

Arta spectacolului începe să se diversifice tipologic, intrând într-un proces de "reteatralizare" sesizat, iniţial, în concepţia decorurilor şi costumelor (realizate de Toni Gheorghiu, Tody Constantinescu, Liviu Ciulei), apoi în unitatea creaţiei scenice. Se manifestă o preferinţă evidentă pentru teatrul "popular", imaginativ şi semnificativ, cu modaliltăţi ce aparţin "epicului", "agitatoricului" sau "dezbaterii" publice. Stilistica regizorală operează cu metafore, simboluri, hiperbole, tinzând către o "poezie scenică".

1956

La Teatrul Naţiunilor din Paris, Teatrul Naţional bucureştean prezintă O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale - regia Sică Alexandrescu, Ultima oră de M. Sebastian - regia Moni Ghelerter.

Obiectivele teatrale pe care le propun regizori ca: Liviu Ciulei, David Esrig, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu, Marietta Sadova, Dinu Cernescu, Sorana Coroamă - pretind potenţarea şi diversificarea expresivităţii actorului, necesară interpretării unor spectacole "totale".

Principalii dramaturgi din această perioadă: Horia Lovinescu, Paul Everac, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Dumitru Radu Popescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Romulus Guga.

O lungă serie de spectacole memorabile atestă evoluţia profesională, dialectica viziunii şi metodelor de lucru, proprii unor regizori care vor dobândi un incontestabil prestigiu internaţional: Liviu Ciulei, David Esrig, Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Gyorgy Harag, Vlad Mugur, Lucian Giurchescu, Dinu Cernescu, Crin Teodorescu, Valeriu Moisescu, Horea Popescu. Lor li se adaugă, din noile promoţii: Andrei Şerban, Aureliu Manea, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Silviu Purcărete, Tompa Gabor, Dan Micu, Mircea Cornişteanu, Alexandru Dabija, Mihai Mănuţiu, Victor Ion Frunză, Dragoş Galgoţiu, Alexa Visarion.

Scenografia este semnată de: Paul Bortnovski, Elena Pătrăşcanu Veakis, Adriana Leonescu, Ion Popescu - Udrişte, T. Th. Ciupe, Dan Nemţeanu, Emilia Jivanov, Dan Jitianu, Mihai Mădescu, Vittorio Holtier, Puiu Antemir, Ştefania Cenean, Adriana Grand, etc.

Cele mai valoroase spectacole contemporane au fost posibile datorită unui mare număr de talente actoriceşti, de diferite generaţii şi formaţii artistice, perioada interbelică: Mihai Popescu, Clody Bertola, Emil Botta, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Grigoe Vasiliu Birlic, Ştefan Ciubotăraşu, Jules Cazaban, Irina Răchiţeanu - Şirianu, Fory Etterle, Dina Cocea, Colea Răutu, Ion Lucian, Marcel Anghelescu; din anii imediat postbelici: Toma Caragiu, Constantin Codrescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache, Liliana Tomescu, Tamara Buciuceanu, Ileana Predescu, Carmen Stănescu, Marcela Rusu, Silvia Ghelan, Lohinszky Lorand, Ştefan Mihăilescu - Brăila; sau din promoţiile următoare: Silvia Popovici, George Constantin, Vasile Niţulescu, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Gilda Marinescu, Mihai Pălădescu, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Leopoldina Bălănuţă, Gina Patrichi, Irina Petrescu, Stela Popescu, Victor Rebengiuc, Valeriu Ogăşanu, Valeria Seciu, Ştefan Iordache, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mitică Popescu, Dionisie Vitcu, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Amza Pellea, Mariana Mihuţ, Florin Zamfirescu, Rodica Tapalagă, Mircea Diaconu, Ilie Gheorghe, Horaţiu Mălăele, etc.

În dramaturgie, se afirmă: Matei Vişniec, Vlad Zografi.

Spectacolele realizate de regizorii: Andrei Şerban (O trilogie antică, Livada de vişini, Teatrul Naţional din Bucureşti), Alexandru Tocilescu (Hamlet, Teatrul "Bulandra" din Bucureşti), Silviu Purcărete (Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Danaidele, Teatrul Naţional din Craiova), Alexandru Darie (Poveste de iarnă, Trei Surori, Teatrul "Bulandra" din Bucureşti), Mihai Mănuţiu, Cătălina Buzoianu, Tompa Gabor cunosc numeroase succese pe scenele celor cinci continente.

Premierele fiecărei stagiuni fac obiectul selecţiilor pentru festivalurile - multe cu participare internaţională - organizate la Arad, Bacău, Bîrlad, Botoşani, Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piatra Neamţ, Piteşti, Satu Mare, Sf. Gheorghe, Sibiu, Timişoara, Tg. Mureş.