Profesor de istorie universală la Universitatea din București, membru al Academiei Române, savant recunoscut în toată lumea și membru al unor instituții culturale și științifice de prestigiu, ''doctor honoris causa'' a 10 universități străine, Nicolae Iorga a scris peste 1.250 de cărți și 25.000 de articole. A publicat numeroase lucrări privitoare la istoria popoarelor sud-est europene, asupra slavilor de apus și răsărit, a Imperiilor bizantin și otoman. A fost un militant neobosit în cadrul ''Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor'', conferențiar în țară și în lume despre istoria și cultura românească, organizator de congrese internaționale și întemeietor de instituții românești atât în țară..., cât și peste hotare. Nicolae Iorga a locuit și a creat la Vălenii de Munte între anii 1907 - 1940, în clădirea care a devenit muzeu, inaugurat la 28 noiembrie 1965. Atestată documentar in 1833, casa construită de polcovnicul Panca, este monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, caracteristic zonei subcarpatice prahovene. Clădirea a fost restaurată în 1977. Casa a fost cumpărată, de Iorga, în 1908. Profesorul a construit două corpuri de clădire, B și C, astăzi spații muzeale. În spatele acestei clădiri se află o altă clădire, din secolul al XVIII-lea, ''Școala de misionare'', înființată în 1923 de Iorga, și care, în prezent, adăpostește Muzeul de Artă Religioasă. Muzeul ''Nicolae Iorga'' cuprinde două expoziții: una cu caracter documentar, cealaltă de artă medievală românească. Prin casa lui Nicolae Iorga au trecut numeroase personalități științifice și culturale românești și străine, căci aici istoricul a înființat o serie de așezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracție națională și chiar europeană: Universitatea populară (1908 - 1914; 1921 - 1940); Tipografia ''Neamul românesc'' (1908, apoi la Iași în timpul primului război mondial, de unde revine in 1924 și devine ''Datina românească''); o Școală de misionare pentru ''ridicarea satelor la civilizație prin răspândirea culturii inspirate din tradițiile sănătoase ale poporului român''; Așezământul pentru minoritari (1926); Așezământul pentru studenții străini (1929); Școala artelor unite (1938); un muzeu de artă feudală.
Localizare