Profesor de istorie universală la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române, savant recunoscut în toată lumea şi membru al unor instituţii culturale şi ştiinţifice de prestigiu, "doctor honoris causa" a 10 universităţi străine, Nicolae Iorga a scris peste 1.250 de cărţi şi 25.000 de articole. A publicat numeroase lucrări privitoare la istoria popoarelor sud-est europene, asupra slavilor de apus şi răsărit, a Imperiilor bizantin şi otoman. A fost un militant neobosit în cadrul "Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor", conferen&#...355;iar în ţară şi în lume despre istoria şi cultura românească, organizator de congrese internaţionale şi întemeietor de instituţii româneşti atât în ţară, cât şi peste hotare. Nicolae Iorga a locuit şi a creat la Vălenii de Munte între anii 1907 - 1940, în clădirea care a devenit muzeu, inaugurat la 28 noiembrie 1965. Atestată documentar in 1833, casa construită de polcovnicul Panca, este monument de arhitectură datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, caracteristic zonei subcarpatice prahovene. Clădirea a fost restaurată în 1977. Casa a fost cumpărată, de Iorga, în 1908. Profesorul a construit două corpuri de clădire, B şi C, astăzi spaţii muzeale. În spatele acestei clădiri se află o altă clădire, din secolul al XVIII-lea, "Şcoala de misionare", înfiinţată în 1923 de Iorga, şi care, în prezent, adăposteşte Muzeul de Artă Religioasă. Muzeul "Nicolae Iorga" cuprinde două expoziţii: una cu caracter documentar, cealaltă de artă medievală românească. Prin casa lui Nicolae Iorga au trecut numeroase personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti şi străine, căci aici istoricul a înfiinţat o serie de aşezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracţie naţională şi chiar europeană: Universitatea populară (1908 - 1914; 1921 - 1940); Tipografia "Neamul românesc" (1908, apoi la Iaşi în timpul primului război mondial, de unde revine in 1924 şi devine "Datina românească"); o Şcoală de misionare pentru "ridicarea satelor la civilizaţie prin răspândirea culturii inspirate din tradiţiile sănătoase ale poporului român"; Aşezământul pentru minoritari (1926); Aşezământul pentru studenţii străini (1929); Şcoala artelor unite (1938); un muzeu de artă feudală.
Location