Muzeul Civilizației Transilvane ''ASTRA'', înființat în anul 1993 pentru a reprezenta cultura și civilizața populară transilvană în viziune interdisciplinară și plurietnică, este continuatorul patrimonial, programatic și structural-tematic al Muzeului ''Asociațiunii'' – primul muzeu ''național'' al românilor din Transilvania (inaugurat la 19 august 1905 și desființat, din considerente ideologice în 1950). Din chiar momentul inaugurării, muzeul și-a definit funcțiile sale moderne: conservativ-patrimonială și instructiv-educațională. Apoi, muzeul s-a dezvoltat sub semnul vremurilor și împrejurărilor pe care acestea le-au impus, înregistrând o continuitate firească, manifestată în preocuparea pentru c...reșterea patrimoniului, pentru îmbunătățirea mijloacelor de expunere și evidență, pentru cunoașterea fenomenelor pe care el le ilustra. După 1990, Corneliu Bucur, cu un colectiv restrâns de specialiști, a reușit să întrerupă îndelungatul exil al patrimoniului etnografic românesc, organizând Muzeul Civilizației Transilvane ''ASTRA'' ca un important segment al memoriei și biografiei naționale. O condiție indispensabilă pentru înțelegerea oportunității conceperii proiectului tematic al Muzeului Civilizației Transilvane ''ASTRA'' ca muzeu interdisciplinar și plurietnic și înțelegerea mecanismelor producerii interferențelor culturale, în condițiile conviețuirii lor multiseculare, a constat din schimbarea paradigmei muzeale. Dintr-un muzeu etnografic clasic, cu expuneri de serii de obiecte, muzeul modern trebuie conceput ca un muzeu de istorie a civilizației, accentul trecând dinspre factologic spre fenomenologic, spre relaționarea și conexiunea proceselor etnoculturale. Vizitatorul este invitat să caute și să descopere chipul unui țăran complet, ce știe ''mersul stelelor'' dar și ''mersul lumii''. Muzeul Civilizației Transilvane ''ASTRA'' este, în primul rând, trezorierul valorilor patrimoniale moștenite de la Muzeul ''Asociațiunii'' și recuperate după 1950. În registrele inventar există 9 002 obiecte înregistrate sub sigla ''A'', împărțite pe șase colecții: 6 523 broderii, 1 025 port-textile, 567 obiecte de cult, 539 lemn, os, fier, 330 ceramică și 18 păpuși. Colecțiile s-au îmbogățit, în ultima jumătate de secol, ajungând astăzi la 46 314 obiecte din care: 21 638 port-textile, 9 868 broderii, 7 137 ceramică, 3 938 obiecte de cult, 3 733 lemn, os, fier. Colecția de port are o însemnătate deosebită în structura organizatorică a patrimoniului, nu numai numeric, ci mai ales prin faptul că sunt reflectate, destul de echilibrat, toate zonele etnografice ale țării, oferindu-ne posibilitatea de a obține o imagine clară a costumului românesc tradițional. Din punct de vedere tipologic colecția cuprinde cămăși femeiești și bărbătești, poale, cătrințe, fote, vâlnice, pantaloni, acoperăminte de cap, haine de blană și dimie dar și încălțăminte. Nu lipsesc nici accesoriile vestimentare, impresionante podoabe realizate cu mărgele sau turnate în metal. Mai mult de 870 de piese sunt cămăși femeiești reprezentative pentru întregul teritoriu al României. Aproximativ 642 dintre acestea provin din spațiul transilvan, iar 469 aparțin, din punct de vedere etnografic, Zonei Sibiului și sudului Transilvaniei. 102 ii (dintre care: 2 ii de fetiță, 3 ii de mireasă, 6 ii cu poale) sunt reprezentative pentru localitățile care întregesc subzona etnografică Mărginimea Sibiului. Păpușile erau, la începutul secolului trecut, o modalitate specifică pentru etalarea costumelor populare, ''exponatul rege'' al majorității expozițiilor etnografice. Asociate temelor legate de port dar și de industrie de casă - păpușile au beneficiat de o mare popularitate, dezvoltându-se o adevărată tehnică de confecționarea a păpușilor - suporturi în expoziție. Textilele de interior reprezintă toate zonele etnografice ale țării. Numărul mare al acestora se explică și prin frecvența lor în gospodăria tradițională, fie cu funcție utilitară, fie cu funcție decorativă. Colecția de obiecte de artă religioasă țărănească cuprinde icoane pictate pe lemn și sticlă, cruci, pristolnice, xilogravuri, odoare bisericești. Icoanele aflate în colecția muzeului, pictate pe suport de lemn sau de sticlă, respectă temele iconografice bizantine, deși, uneori, maniera de interpretare este creativă. Principalele centre de iconari reprezentate în colecțiile muzeului sunt cele de la Nicula și Gherla - Cluj, Laz și Lancrăm - Alba, Șcheii Brașovului și Făgăraș - Brașov, Mărginimea Sibiului și Sibiu. În colecția muzeului se află icoane realizate atât de Savu Moga din Arpaș cât și de Matei Purcăriu Țâmforea din Cârțișoara. Colecția de lemn, mobilier și feronerie este și ea reprezentativă pentru întregul spațiu românesc. Nu lipsesc lăzile de zestre decorate prin incizie, crestare sau pictare. Blidarele, dulapurile pentru vase sau alimente (podișoare și armăroaie) reprezintă o grupă de mobilier cu utilitate înrudită și cu o mare varietate a formelor și ornamentelor. Nu lipsesc mesele de la cele rotunde sau dreptunghiulare, cu patru sau trei picioare, joase, până la impresionantele mese cu sertare pictate din Mărginimea Sibiului, după modelul săsesc. Colecția cuprinde și unelte destinate diferitelor ocupații tradiționale – pluguri de lemn, juguri, părți din mijloace de transport, tiocuri pentru gresia de ascuțit coasa, șei, harnașamente. Un segment de patrimoniu, deosebit de important, este alcătuit de obiectele de ceramică. Colecția s-a îmbogățit treptat ajungând astăzi să cuprindă piese reprezentative pentru multe dintre centrele de olari dispărute de pe harta etnografică a țării. Piesele existente în colecție au fost realizate în tehnici diferite: modelare cu mâna, modelare cu roata, modelare prin presare în tipare. Regăsim în colecție ceramică ''cu brâie'' din Biniș, Baia Mare, Oboga sau Curtea de Argeș; vase pictate înainte de ardere din Bihor și Banat; ceramică pictată cu cornul și pensula la Vlădești, Horezu, Leheceni, Târgu Lăpuș, Vama, Valea Izei, dar și ceramică imprimată cu ''rotița'' din Marginea, ceramică ''cu sigilii'' din Oboga și Româna, vase lustruite cu piatra din Marginea, Poiana Deleni și Săcel, ceramică angobată din Vlădești. Alături de acestea se află și inventarul atelierului de olar – roata pentru modelat, troaca, mezdreaua, cuțitoaia, cornul, gaița, râșnița etc. Patrimoniul muzeului cuprinde și importante piese ce alcătuiesc recuzita obiceiurilor din ciclul vieții sau a celor de peste an. Cea mai numeroasă categorie de obiecte o reprezintă ouăle încondeiate, ce vin să depună mărturie despre un meșteșug practicat cândva în toată țara. Aceste ''mici capodopere'' vorbesc despre măiestria și credința celor ce le-au creat. Cele mai interesante exemplare provin din nordul Moldovei și din zona Vrancei. În Colecția ''ASTRA'' întâlnim și ouăle încondeiate de Bran sau cele din zona Olteniei, deosebit de fastuoase prin simplitatea și noblețea armoniilor de roșu, galben, negru și alb. În paralel cu efortul expozițional, Muzeul Civilizației Transilvane ''ASTRA'' a inițiat și aplicat, în baza teoriilor moderne, de reprezentare integrală a culturii populare tradiționale, în expresiile sale materiale și spirituale, conceptul modern de ''museum vivum'', prin dezvoltarea unui adevărat sistem național de cercetare, valorificare, consolidare, catalizare și transmitere, a manifestărilor circumscrise patrimoniului cultural intangibil. Întreg acest program a fost realizat în deplin consens cu Recomandările UNESCO din anii 1989 și 1999 privind încurajarea și stimularea prezervării active a valorilor culturii naționale, reprezentând tradițiile popoarelor lumii, începând cu meșteșugurile artistice tradiționale, adoptând sintagma UNESCO - ''Tezaure umane vii''. rezintă două expoziții permanente: Muzeul etnografic în aer liber și Monumente de arhitectură și tehnică populară. Muzeul etnografic în aer liber a debutat în 1963 ca un muzeu al ''tehnicii populare''. Împărțit în patru sectoare tematice expoziționale abordează întregul sistem ocupațional tradițional. A cumulat cea mai complexă colecție de monumente de arhitectură și tehnică populară din România și o vastă arhivă documentar-științifică și tehnică despre universul creației tehnice țărănești. Un sistem instrumental manual, de o varietate tipologică impresionantă, demonstrînd o continuitate de viață și de creația materială în această parte a Europei acoperă practic cvasitotalitatea ocupațiilor tradiționale. Categoria ''monumentelor de tehnică populară'' excelează prin marea varietate tematică aparținând ''instalațiilor de industrie populară'', având în finalul expoziției patru mari complexe de industrii țărănești (provenite din Oltenia, Muntenia și Transilvania), dar și printr-o cvasicompletitudine tipologică greu de regăsit într-un muzeu din afara României. Colecția mulinologică este un caz cu totul unic, cele 33 mori de cereale prezentând toate tipurile energetice de mori cunoscute în spațiul Euro-Asiei, ce demonstrează între altele caracterul agrarian al civilizației tradiționale a poporului român. Monumentele de arhitectură populară prezintă o diversitate a tipurilor regionale. Arta populară este prezentă, atât în decorarea interioarelor locuințelor, cât și în atelierele meșteșugărești, fie că e vorba de piese textile sau ceramice, din lemn sau din metal, din chihlimbar sau din sticlă, mobilier funcțional sau recuzită religioasă. Din 1990 s-a adăugat sectorul destinat monumentelor de utilitate publică. Patrimoniul muzeal cuprinde 143 monumente, conținând 346 construcții și peste 20.000 obiecte de inventar funcțional, fiind cel mai mare și mai bogat muzeu din România. Acest muzeu este în primul rând trezorierul valorilor patrimoniale moștenite de la Muzeul ''Asociațiunii'' (înființat în anul 1905 și desființat, prin dictat comunist, în 1950). Patrimoniul său (transferat în anul 1950 la Muzeul Brukenthal) a format temeiul viitorului Muzeu al Civilizației Transilvane ''ASTRA''.