Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA", înfiinţat în anul 1993 pentru a reprezenta cultura şi civilizaţa populară transilvană în viziune interdisciplinară şi plurietnică, este continuatorul patrimonial, programatic şi structural-tematic al Muzeului "Asociaţiunii" – primul muzeu "naţional" al românilor din Transilvania (inaugurat la 19 august 1905 şi desfiinţat, din considerente ideologice în 1950). Din chiar momentul inaugurării, muzeul şi-a definit funcţiile sale moderne: conservativ-patrimonială şi instructiv-educaţională. A...poi, muzeul s-a dezvoltat sub semnul vremurilor şi împrejurărilor pe care acestea le-au impus, înregistrând o continuitate firească, manifestată în preocuparea pentru creşterea patrimoniului, pentru îmbunătăţirea mijloacelor de expunere şi evidenţă, pentru cunoaşterea fenomenelor pe care el le ilustra. După 1990, Corneliu Bucur, cu un colectiv restrâns de specialişti, a reuşit să întrerupă îndelungatul exil al patrimoniului etnografic românesc, organizând Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA" ca un important segment al memoriei şi biografiei naţionale. O condiţie indispensabilă pentru înţelegerea oportunităţii conceperii proiectului tematic al Muzeului Civilizaţiei Transilvane "ASTRA" ca muzeu interdisciplinar şi plurietnic şi înţelegerea mecanismelor producerii interferenţelor culturale, în condiţiile convieţuirii lor multiseculare, a constat din schimbarea paradigmei muzeale. Dintr-un muzeu etnografic clasic, cu expuneri de serii de obiecte, muzeul modern trebuie conceput ca un muzeu de istorie a civilizaţiei, accentul trecând dinspre factologic spre fenomenologic, spre relaţionarea şi conexiunea proceselor etnoculturale. Vizitatorul este invitat să caute şi să descopere chipul unui ţăran complet, ce ştie "mersul stelelor" dar şi "mersul lumii". Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA" este, în primul rând, trezorierul valorilor patrimoniale moştenite de la Muzeul "Asociaţiunii" şi recuperate după 1950. În registrele inventar există 9 002 obiecte înregistrate sub sigla "A", împărţite pe şase colecţii: 6 523 broderii, 1 025 port-textile, 567 obiecte de cult, 539 lemn, os, fier, 330 ceramică şi 18 păpuşi. Colecţiile s-au îmbogăţit, în ultima jumătate de secol, ajungând astăzi la 46 314 obiecte din care: 21 638 port-textile, 9 868 broderii, 7 137 ceramică, 3 938 obiecte de cult, 3 733 lemn, os, fier. Colecţia de port are o însemnătate deosebită în structura organizatorică a patrimoniului, nu numai numeric, ci mai ales prin faptul că sunt reflectate, destul de echilibrat, toate zonele etnografice ale ţării, oferindu-ne posibilitatea de a obţine o imagine clară a costumului românesc tradiţional. Din punct de vedere tipologic colecţia cuprinde cămăşi femeieşti şi bărbăteşti, poale, cătrinţe, fote, vâlnice, pantaloni, acoperăminte de cap, haine de blană şi dimie dar şi încălţăminte. Nu lipsesc nici accesoriile vestimentare, impresionante podoabe realizate cu mărgele sau turnate în metal. Mai mult de 870 de piese sunt cămăşi femeieşti reprezentative pentru întregul teritoriu al României. Aproximativ 642 dintre acestea provin din spaţiul transilvan, iar 469 aparţin, din punct de vedere etnografic, Zonei Sibiului şi sudului Transilvaniei. 102 ii (dintre care: 2 ii de fetiţă, 3 ii de mireasă, 6 ii cu poale) sunt reprezentative pentru localităţile care întregesc subzona etnografică Mărginimea Sibiului. Păpuşile erau, la începutul secolului trecut, o modalitate specifică pentru etalarea costumelor populare, "exponatul rege" al majorităţii expoziţiilor etnografice. Asociate temelor legate de port dar şi de industrie de casă - păpuşile au beneficiat de o mare popularitate, dezvoltându-se o adevărată tehnică de confecţionarea a păpuşilor - suporturi în expoziţie. Textilele de interior reprezintă toate zonele etnografice ale ţării. Numărul mare al acestora se explică şi prin frecvenţa lor în gospodăria tradiţională, fie cu funcţie utilitară, fie cu funcţie decorativă. Colecţia de obiecte de artă religioasă ţărănească cuprinde icoane pictate pe lemn şi sticlă, cruci, pristolnice, xilogravuri, odoare bisericeşti. Icoanele aflate în colecţia muzeului, pictate pe suport de lemn sau de sticlă, respectă temele iconografice bizantine, deşi, uneori, maniera de interpretare este creativă. Principalele centre de iconari reprezentate în colecţiile muzeului sunt cele de la Nicula şi Gherla - Cluj, Laz şi Lancrăm - Alba, Şcheii Braşovului şi Făgăraş - Braşov, Mărginimea Sibiului şi Sibiu. În colecţia muzeului se află icoane realizate atât de Savu Moga din Arpaş cât şi de Matei Purcăriu Ţâmforea din Cârţişoara. Colecţia de lemn, mobilier şi feronerie este şi ea reprezentativă pentru întregul spaţiu românesc. Nu lipsesc lăzile de zestre decorate prin incizie, crestare sau pictare. Blidarele, dulapurile pentru vase sau alimente (podişoare şi armăroaie) reprezintă o grupă de mobilier cu utilitate înrudită şi cu o mare varietate a formelor şi ornamentelor. Nu lipsesc mesele de la cele rotunde sau dreptunghiulare, cu patru sau trei picioare, joase, până la impresionantele mese cu sertare pictate din Mărginimea Sibiului, după modelul săsesc. Colecţia cuprinde şi unelte destinate diferitelor ocupaţii tradiţionale – pluguri de lemn, juguri, părţi din mijloace de transport, tiocuri pentru gresia de ascuţit coasa, şei, harnaşamente. Un segment de patrimoniu, deosebit de important, este alcătuit de obiectele de ceramică. Colecţia s-a îmbogăţit treptat ajungând astăzi să cuprindă piese reprezentative pentru multe dintre centrele de olari dispărute de pe harta etnografică a ţării. Piesele existente în colecţie au fost realizate în tehnici diferite: modelare cu mâna, modelare cu roata, modelare prin presare în tipare. Regăsim în colecţie ceramică "cu brâie" din Biniş, Baia Mare, Oboga sau Curtea de Argeş; vase pictate înainte de ardere din Bihor şi Banat; ceramică pictată cu cornul şi pensula la Vlădeşti, Horezu, Leheceni, Târgu Lăpuş, Vama, Valea Izei, dar şi ceramică imprimată cu "rotiţa" din Marginea, ceramică "cu sigilii" din Oboga şi Româna, vase lustruite cu piatra din Marginea, Poiana Deleni şi Săcel, ceramică angobată din Vlădeşti. Alături de acestea se află şi inventarul atelierului de olar – roata pentru modelat, troaca, mezdreaua, cuţitoaia, cornul, gaiţa, râşniţa etc. Patrimoniul muzeului cuprinde şi importante piese ce alcătuiesc recuzita obiceiurilor din ciclul vieţii sau a celor de peste an. Cea mai numeroasă categorie de obiecte o reprezintă ouăle încondeiate, ce vin să depună mărturie despre un meşteşug practicat cândva în toată ţara. Aceste "mici capodopere" vorbesc despre măiestria şi credinţa celor ce le-au creat. Cele mai interesante exemplare provin din nordul Moldovei şi din zona Vrancei. În Colecţia "ASTRA" întâlnim şi ouăle încondeiate de Bran sau cele din zona Olteniei, deosebit de fastuoase prin simplitatea şi nobleţea armoniilor de roşu, galben, negru şi alb. În paralel cu efortul expoziţional, Muzeul Civilizaţiei Transilvane "ASTRA" a iniţiat şi aplicat, în baza teoriilor moderne, de reprezentare integrală a culturii populare tradiţionale, în expresiile sale materiale şi spirituale, conceptul modern de "museum vivum", prin dezvoltarea unui adevărat sistem naţional de cercetare, valorificare, consolidare, catalizare şi transmitere, a manifestărilor circumscrise patrimoniului cultural intangibil. Întreg acest program a fost realizat în deplin consens cu Recomandările UNESCO din anii 1989 şi 1999 privind încurajarea şi stimularea prezervării active a valorilor culturii naţionale, reprezentând tradiţiile popoarelor lumii, începând cu meşteşugurile artistice tradiţionale, adoptând sintagma UNESCO - "Tezaure umane vii". rezintă două expoziţii permanente: Muzeul etnografic în aer liber şi Monumente de arhitectură şi tehnică populară. Muzeul etnografic în aer liber a debutat în 1963 ca un muzeu al "tehnicii populare". Împărţit în patru sectoare tematice expoziţionale abordează întregul sistem ocupaţional tradiţional. A cumulat cea mai complexă colecţie de monumente de arhitectură şi tehnică populară din România şi o vastă arhivă documentar-ştiinţifică şi tehnică despre universul creaţiei tehnice ţărăneşti. Un sistem instrumental manual, de o varietate tipologică impresionantă, demonstrînd o continuitate de viaţă şi de creaţia materială în această parte a Europei acoperă practic cvasitotalitatea ocupaţiilor tradiţionale. Categoria "monumentelor de tehnică populară" excelează prin marea varietate tematică aparţinând "instalaţiilor de industrie populară", având în finalul expoziţiei patru mari complexe de industrii ţărăneşti (provenite din Oltenia, Muntenia şi Transilvania), dar şi printr-o cvasicompletitudine tipologică greu de regăsit într-un muzeu din afara României. Colecţia mulinologică este un caz cu totul unic, cele 33 mori de cereale prezentând toate tipurile energetice de mori cunoscute în spaţiul Euro-Asiei, ce demonstrează între altele caracterul agrarian al civilizaţiei tradiţionale a poporului român. Monumentele de arhitectură populară prezintă o diversitate a tipurilor regionale. Arta populară este prezentă, atât în decorarea interioarelor locuinţelor, cât şi în atelierele meşteşugăreşti, fie că e vorba de piese textile sau ceramice, din lemn sau din metal, din chihlimbar sau din sticlă, mobilier funcţional sau recuzită religioasă. Din 1990 s-a adăugat sectorul destinat monumentelor de utilitate publică. Patrimoniul muzeal cuprinde 143 monumente, conţinând 346 construcţii şi peste 20.000 obiecte de inventar funcţional, fiind cel mai mare şi mai bogat muzeu din România. Acest muzeu este în primul rând trezorierul valorilor patrimoniale moştenite de la Muzeul "Asociaţiunii" (înfiinţat în anul 1905 şi desfiinţat, prin dictat comunist, în 1950). Patrimoniul său (transferat în anul 1950 la Muzeul Brukenthal) a format temeiul viitorului Muzeu al Civilizaţiei Transilvane "ASTRA".