Studiile muzicale le-a început la Conservatorul „Astra” din Braşov (1931-1939) cu Imanuel Bernfeld (pian), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1943-1947) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziţie), Marţian Negrea (armonie) Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Ionel Perlea şi Ion Ghiga (dirijat orchestră), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Florica Musicescu şi Silvia Şerbescu (pian). A urmat Facultatea de Drept din Bucureşti, fiind licenţiat (1945). Este doctor în matematici la Universitatea din Bucureşti (1974), cu teza Transformări topologice şi mecanisme generatoare în muzică (Bucureşti, 1974).
     
     Corepetitor (1943-1945), maestru de cor (1946-1948), dirijor de orchestră (1948-1959), prim-dirijor (1959-1966) şi director (1959-1966) la Opera Română din Bucureşti; dirijor (din 1958) şi director (din 1982) la Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti; dirijor invitat şi consilier muzical la „Syracuse Symphonie Orchester” din Syracuse – New York, Statele Unite (1969-1971); visiting professor şi cercetător în domeniul interdisciplinar muzică-matematică la Universitatea din Syracuse – New York, Statele Unite (1971-1982); director artistic general la Opera din Istanbul (1978-1980).
     
     A întreprins turnee artistice în Cehoslovacia (1959, 1960, 1967), URSS (1960), Polonia (1961, 1962), Austria (1962, 1963, 1964, 1965, 1968), Belgia (1963, 1964, 1966, 1967, 1972, 1984), Franţa (1963, 1965, 1968, 1969, 1970, 1978, 1986), Bulgaria (1965), R.F. Germania (1965, 1966, 1983, 1984, 1985), Grecia(1968), R.D. Germană (1967), Statele Unite (1967, 1969, 1972, 1982), Brazilia (1969, 1975). Peru (1969, 1975), Spania (1972), Monaco (1972, 1974), Suedia (1975), Turcia (1978, 1979, 1980), R.P. Chineză (1979), R.P.D. Coreeană (1979), Elveţia (1981), Italia (1981) etc.
     
     A susţinut conferinţe, concerte lecţii, comunicări ştiinţifice în ţară şi peste hotare (Statele Unite, Franţa, Italia etc.), emisiuni de radio şi televiziune. A fondat Orchestra simfonică de tineret a UTC din Bucureşti (1953) şi Orchestra simfonică din Galaţi (1956). A publicat studii şi articole în „Muzica”, „Studii şi cercetări de istoria artei”, „Contemporanul”, „Revue Roumaine de l’Histoire de l’Art”, „Romanian Review”, „Veac nou”, „Le Theatre dans le monde” (Paris), „Astra” (Braşov) „The Times” (Londra), „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Informaţia Bucureştiului” etc.
     
     A inventat un „Procedeu şi dispozitiv programat pentru spectacole muzicale şi coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempo-uri” (Invenţia nr. 55. 447, 23 septembrie 1970, Bucureşti), cunoscut prin aparatul Polimetronom (construit, în Statele Unite, de ing. Edward Stabler) în Statele Unite (Brevet nr. 3.595.122, 15 iunie 1970), România, Franţa etc. Aparatul produce şi transmite interpreţilor semnale auditive şi vizuale (Photopolymetronom) prin radio şi prin cabluri. A realizat prima înregistrare integrală pe discuri „Electrecord” a operei Oedip de George Enescu (1970).
     
     A fost distins cu Menţiunea a II-a onorifică la Premiul de compoziţie „George Enescu” (1945), Ordinul Muncii, clasa III (1953), Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucureşti (1953), Titlul de „Artist emerit” (1962), Ordinul „Meritul cultural”, clasa III (1968), „Grand Prix du Disque” al Academiei Discului Francez din Paris (1974) şi Discul de aur, Tokyo (1976).
...închide