Asemenea vase au fost importate din Occident de specialişti pentru arta cu care au fost lucrate şi pentru semnificaţia lor. Sunt vase mai mari sau mai mici decât vazele pentru flori actuale, produse din faianţă smălţuită, cu etichete arse (adică scrise înainte de coacerea în cuptoare). De regulă sunt confecţionate dup㠄tehnica focului mare" şi mai puţine dup㠄tehnica focului mic". Odată cu importul porţelanului chinezesc nu s-au mai produs în Occident. În muzeele româneşti sunt rarităţi. Astfel, în Muzeul Naţional de Artă Bucureşti sunt 18 piese şi anume: albarele (forme speciale de vase pentru unguente şi extracte moi), carafe pentru ape aromate, ulcioare.

Câteva vase de acest fel se găsesc în colecţia muzeală de maiolică la Muzeul Peleş din Sinaia. Un vas din porţelan având (ca de altfel şi altele) ca efigie un sfânt cu aureolă se află în colecţia Facultăţii de Farmacie din Bucureşti. Acum situaţia celor 18 vase din Muzeul Naţional nu se cunoaşte exact întrucât au fost strânse cu ocazia evenimentelor din 22-25 decembrie 1989. Unul (sau mai multe) vase de acest fel se găsesc în Muzeul de Istorie şi Arheologie al Municipiului Bucureşti. Toate sau aproape toate vasele din Muzeul Naţional de Artă au fost fotografiate şi expuse la mai multe manifestări farmaceutice şi au constituit obiectul unui calendar al Fabricii de Medicamente din Bucureşti, dinainte de revoluţie.

Homepage Introducere Sfinti tamaduitori Cele mai vechi colectii Colectia de hrisoave si documente Drama vechilor obiecte de farmacie Distrugerea si Nationalizarea Farmaciilor Problema colectiilor de istoria farmaciei Situatia actuala Concluzii