           Noile inscripţii

           Este vorba de monumente realizate în gresie gălbuie de Orlea sau de Carpeni, material existent din abundenţă în zonă. Grafia lor este destul de neîngrijită, dovedind un nivel de cultură destul de redus al acestor oameni de condiţie modestă. Piesele sunt păstrate în depozitul şantierului.
           Altar votiv. Coronamentul şi baza au muluri; ambele au suferit deteriorări. Coronamentul este împodobit grosolan cu două frontoane triunghiulare. Acroterele (?) sunt distruse. Deteriorat, îndeosebi pe marginea stângă. Câmpul inscripţiei prezintă câteva spărturi. Hederae distinguentes grosolane. (Fig. 23/1).
           Dimensiuni: 64 x 29 x 23 cm.
           Scrierea: literele 4 cm.

           Lib(ero) ? Patri
           [A]vilis ? Pa-
           nentis ? f(ilius)
           v(otum) ? s(olvit) ? l(ibens) ? m(erito).
           "Lui Liber Pater, Avilis, fiul lui Panes, a împlinit legământul (său) cu drag celui care a meritat".
           Literele sunt gravate cu destulă stângăcie. P şi R prezintă câte o ligatură inutilă la capătul hastei verticale; în r. 3 ligatura T + I prezintă şi ea o hastă în plus. La fel stau lucrurile cu F de la sfârşitul aceluiaşi rând. Cât despre litera T din cuvântul Patri (r. 1), cele două haste oblice ar putea sugera o ligatură T + E (din care ar rezulta dativul incorect pateri), dar mai curând e vorba de o greşeală de scriere asemănătoare. În sfârşit, mica hastă de deasupra primului I din r. 2 ar dori probabil să marcheze o vocală lungă accentuată.
           Dedicantul este peregrin. El poartă un nume roman mai puţin obişnuit, neatestat ca atare în Europa

. Noi credem totuşi că ar putea intra în discuţie o variantă onomastică mai puţin corectă, dar realmente existentă

. Numele tatălui său (Panes, -tis) este evident iliric

.

           Altar votiv. Coronamentul şi baza au muluri. Bine conservat, câteva mici deteriorări pe marginea superioară. Coronamentul este ornamentat cu trei frontoane triunghiulare, încadrate de două cercuri concentrice (volute ?). Între ele se află motive vegetale (ciorchini ?). Fig. 23/3.
           Dimensiuni: 72 x 30 x 20 cm.
           Scrierea: literele 4,5 cm.
           Platius
           Turi
           Iovi
           Depulso-
           rio (!)
           v(otum) ? s(olvit).
           "Platius, fiul lui Turius, lui Iupiter Depulsor, a împlinit legământul (său)."
           Literele sunt incizate destul de îngrijit, totuşi scrierea păstrează un puternic aspect provincial. Anumite litere (A, V, R) trădează influenţa scrierii cursive.
           Numele zeului conţine o eroare gramaticală (dativul incorect). Numele dedicantului este iliric

, ca şi patronimicul său

. Statutul lui juridic este cel al unui peregrin.

           Altar votiv. Coronamentul şi baza au muluri. Coronamentul este împodobit cu un fronton triunghiular şi cu acrotere cu volute; nu se mai păstrează decât treimea lui dreaptă. O spărtură din antichitate a deteriorat piesa puternic, tot colţul ei din stânga sus a fost pierdut. Litere puţin îngrijite, o hedera distinguens singulară la sfârşitul r. 3. Fig. 23/2.
           Dimensiuni 46 x 23 x 17 cm.
           Scrierea: literele 3,3 cm.
           Beucus ? Dae-
           ici ? ara ? Ve-
           neri.
           vo(tum) ? s(olvit).
           "Beucus, fiul lui Daeicus, a împlinit legământul (său) printr-un altar (dedicat) lui Venus

."
Se observă caracterul foarte provincial al scrisului. Literele sunt cam stângace, unele sugerează scrierea cursivă (mai ales A, E, I, R, V), ca şi în textul precedent. La sfârşitul r. 1 apare diftongul AE într-o ligatură incorectă, unde litera E a fost incizată de ambele părţi ale literei A.
Numele ilir al dedicantului, Beucus, este destul de bine cunoscut în zonă

. Patronimicul Daeicus este tot iliric şi pare a proveni din Dalmatia centrală

, din apropierea regiunii de locuire a tribului sardeaţilor

. Credem că aici este vorba de un peregrin sardeat în curs de romanizare.

           Inscripţie votivă (?) fragmentară. S-a păstrat doar colţul din dreapta jos, cu sfârşitul ultimelor două rânduri din text. Litere destul de îngrijite, puncte de separaţie între cuvinte. Fig. 24/5.
           Dimensiuni: 23 x 18,6 x 7,8 cm.
           Scrierea: literele 5 cm.
          ... [pro. sal(ute) ? sua ?]
           [et ? suor?]um
           [? omni]um.
           "… pentru sănătatea sa şi a tuturor a lor săi."
           Interpretarea noastră rămâne foarte ipotetică. Punctul care apare în faţa ultimului V pare a o contrazice. Dar asemenea puncte incorect plasate apar destul de frecvent pe inscripţii.

           Mic fragment epigrafic (aparţinând altui monument decât nr. 4 ?), caracter imposibil de precizat. Fig. 24/4.
           Dimensiuni: 23 x 15 x 9 cm.
           Scrierea: literele 5,5 cm.
           Nu se mai distinge decât …di…/…a…

           Mic fragment de monument epigrafic (colţul din stânga jos). Baza prezintă muluri, ca şi marginea câmpului inscripţiei. Caracter imposibil de precizat. Fig. 24/6.
           Dimensiuni: 31 x 22,5 x 15 cm.
           Scrierea: literele 5 cm.
           Nu se mai vede decât litera O la începutul ultimului rând.

           Bază de altar, fragmentară. S-au păstrat două treimi din coronament şi colţul stâng superior din câmpul inscripţiei. Coronament cu muluri, mai larg decât câmpul inscripţiei, cu abac foarte înalt. Este ornat cu caractere şi cu un fronton triunghiular. Litere destul de îngrijite. Fig. 24/7.
           Dimensiuni: 54 x 28 x 26 cm.
           Scrierea: literele 5 cm.
           D (.....)
           Da[... ? …]
           i [……….]
           Nu se poate oferi vreo lectură, nici măcar ipotetică. În r. 1 spaţiul este prea mic pentru o formulă de genul D[eo] / Da[... ?], în timp de un D ?[ M ] nu prea se justifică în contextul dat.
           Forma monumentului e comună pentru altare şi mai puţin uzuală pentru monumentele funerare, totuşi are unele analogii

. În r. 2 se vede doar litera D, în timp ce din r. 3 nu s-a păstrat decât un I izolat. Prin analogie cu celelalte monumente găsite aici, pare mai greu de crezut că ar fi vorba de o piesă funerară (dacă nu cumva va fi fost adusă dintr-o necropolă din apropiere)

.

           În acelaşi context arheologic s-au găsit trei baze de monumente din aceeaşi gresie tufitică, fiecare prevăzută cu o adâncitură rectangulară. Ele au dimensiunile următoare (între paranteze apar cele ale porţiunii centrale adâncite):
           81 x 66 x 20 cm (26 x 23 x 1,5 cm).
           76 x 52 x 14 cm (44 x 23 x 1 cm).
           75 x 53 x 10 cm (43 x 31 x 2 cm).