Cuprins

III.1. Edificiul de cult din punctul Szekely (Edificiul T I)

Cristina Crăciun, Anişoara Sion, Raluca Iosipescu, Sergiu Iosipescu

Edificiul T I - Catalog epigrafic - Catalog ceramic Lista ilustraţiilor

Suprafaţa pe care s-au desfăşurat săpăturile arheologice acoperă o parte din zona colinară dintre platoul Hăbadului şi văile Găuri şi Nanului (Fig. 1/1-2).            Cea mai mare parte a acestui areal este tributară bazinului hidrografic al râului Roşia. Zona este delimitată la nord şi est de albia pârâului Găuri, iar la vest de creasta dealurilor de pe malul drept al văii Nanului. Punctul extrem sudic al zonei este marcat de drumul comunal Roşia-Tăul Ţapului-Sălişte-Abrud. Din acest perimetru, desfăşurat pe o suprafaţă relativ mare, se detaşează microzona geografică de la est de valea Nanului, cunoscută din harta Pošepny sub denumirea de Curisiul Monului. Din punct de vedere geologic, dealurile, cu altitudinea maximă de 815 m, au aceeaşi origine vulcanică asemeni perimetrului minier Cetate. În afara celor două râuri menţionate, în zonă există două-trei locuri cu izvoare cu debit permanent de apă. Cel aflat la circa 50 m nord-vest de edificiul T II este utilizat şi astăzi ca izvor de captare pentru reţeaua de aprovizionare cu apă a localităţii Roşia Montană.            Zona nu este locuită, circa 45% din suprafaţă este acoperită astăzi de pădure de foioase. Terenurile sunt folosite ca loc de păşune şi fâneaţă; pe zone mici din terenurile de păşune au fost practicate "răzoare", amenajări de terase pentru culturi agricole. Într-un astfel de "răzor", pe proprietatea Szekely, au fost descoperite în anul 1936 un număr important de altare votive.            Întreaga zonă este străbătută în subteran de galerii de mină: astfel, pe conturul nord-estic al perimetrului cercetat se află intrările în două galerii de exploatare importante de la sfârşitul secolului al XIX-lea: Miskolcs şi Ferdinandul de Jos. De altfel, halde vechi de steril, de dimensiuni uneori impresionante, acoperite cu vegetaţie, sunt vizibile pe întreaga arie. Cele rezultate ca urmare a exploatării filoanelor din galeria Miskolcs se întind la nord şi nord-est de zona edificiului T II, între pădure şi albia pârâului Găuri. Aproape colmatat de depunerile recente de steril, pârâul îşi adună afluenţii din zona de la est-nord-est de edificiul T II. Până în perioada recentă, debitul său şi al afluenţilor săi era suficient de puternic pentru ca în zona exploatărilor miniere de la Ferdinand, Miskolcs etc. să nu fie necesară amenajarea unui mic lac de acumulare (aşa cum sunt în realitate toate tăurile din localitate).            În acest perimetru au fost identificate şi cercetate arheologic în campania 2001, patru edificii (T 0, T I, T II şi T III) şi o zonă funerară, denumită convenţional T I-T II.

Note de subsol

1. Text redactat de Cristina Crăciun şi Anişoara Sion. Vezi şi CCA 2002, 266-272. 2. Daicoviciu 1940, 301-303. 3. IDR III/3, nr. 388, 399, 400, 403, 409. 4. Edificiul T 0, situat pe vârful dealului înalt dinspre Cetate, a fost aproape complet distrus, mai întâi de alunecări de teren şi apoi de pădure. Rădăcinile copacilor au dislocat zidurile legate cu pământ până la nivelul patului de fundaţie. Din construcţie au fost sesizate numai resturile unui pavaj din pietre mici legate cu lut, pe suprafaţa căruia a fost recoltată o monedă de bronz de epoca romană. 5. În această zonă au fost cercetate nouă morminte de incineraţie din care patru au fost investigate integral. Vezi CCA 2002, 269-271.