Untitled Document

Scurt istoric al cercetărilor.

Dealul Carpeni

nu a beneficiat de săpături sistematice anterioare celor întreprinse în anii 2000-2001, cu toate că fuseseră semnalate urmele unei aşezări miniere pe acest masiv, aflată în strânsă legătură cu exploatarea aurului în galeriile de coastă de pe Valea Roşiei (Verespatak). Autorii volumului III/3 din IDR presupuneau că pe acest deal ar putea fi localizat "cătunul" de mineri cunoscut sub numele de vicus Pirustarum, atestat în TabCerD IX, precum şi posibilitatea existenţei unui punct fortificat în acest loc.
Interesant este faptul că, până la descoperirea lucus-ului de pe Hăbad-Brădoaia şi exceptând tăbliţele cerate, majoritatea materialului epigrafic (monumentele votive în majoritate şi cele funerare) provine din aşezarea de pe Carpeni şi din necropola Ţarina

.
În cazul primului sit menţionat, au fost descoperite întâmplător şapte inscripţii, dintre care şase cu siguranţă votive

şi una probabil funerară

. Dintre acestea, una dintre ele este de extremă importanţă-IDR III/3, nr. 388-deoarece atestă existenţa unui k(astellum) Barudist(arum) şi a unui colegiu, care probabil că era mai mult cu caracter social-etnic, al unui grup masiv de mineri illiri - Baridustae, originari din localitatea (sau zona) Bariduum din Dalmatia, stabiliţi în regiunea minieră Alburnus Maior.
Cum zona stabilită de cercetare

se afla pe culmea Dealului Carpeni (Fig. 1), s-a decis trasarea unei secţiuni magistrale care să cuprindă coama dealului, pentru a surprinde astfel maximum de informaţie posibil şi a se determina direcţia în care trebuie concentrate eforturile echipei în faza ulterioară a săpăturilor.
           Astfel s-a trasat şi excavat o secţiune - S1 (Fig. 1, 7) - orientată nord-vest-sud-est, lată de 2 m şi lungă de 78 m - în faza iniţială - ce va fi extinsă ulterior prin deschiderea unei casete de 6 x 5 m, ajungând astfel până la 81 m. După excavarea a circa 0,60-1,00 m în adâncime, am putut constata lipsa urmelor arheologice în primii 70 m ai secţiunii. În afara unor fragmente ceramice atipice, foarte puternic rulate şi degradate, răspândite în stratul vegetal actual, în porţiunea amintită solul nu prezenta urmele unor intervenţii umane anterioare. Pentru a stabili cu precizie situaţia stratigrafică, au fost efectuate două sondaje la m. 0-3 şi 21-24, până la adâncimea de 1,50-1,80 m în solul geologic. Nici o modificare nu a fost sesizată în stratigrafia locului, ceea ce a impus concentrarea săpăturilor ulterioare în zona de sud, unde au fost observate urme romane. Lângă profilul sudic al S1, între m. 80-81, sub stratul de humus actual am surprins o vatră de foc modernă - urma unui foc incidental - ce nu poate fi corelată cu urmele locuirii romane din zonă.
           În aceeaşi zonă sudică a secţiunii, la cca. -0,60 m, s-a putut observa ceea ce părea urma de scoatere a unui perete de lemn (P) (Fig. 7); aceasta are ca umplutură un strat de pământ amestecat cu mult cărbune şi foarte multe fragmente ceramice, relativ multe fragmente de sticlă şi sporadic minuscule fragmente de piese din bronz. Alături am surprins urma de scoatere a unui par de lemn cu secţiune de cca. 0,20 x 0,18 m. Din cauza acidităţii solului, majoritatea pieselor descoperite în săpăturile efectuate aici se prezintă într-o stare avansată de degradare, făcând dificilă o eventuală tentativă de identificare şi conservare.
           Odată stabilită zona de concentrare a urmelor arheologice, au fost deschise alte secţiuni: S2 - orientată est-vest, cu dimensiuni de 15 x 2 x 1,50 m, S3 - orientată nord-sud, cu dimensiuni de 29 x 2 x 1,50 m, S4 - paralelă cu S1, cu dimensiuni de 2,75 x 2 x 1,50 m; S5 - în suprafaţa dintre S1 şi S3, orientată nord-vest-sud-est, iniţial de 7 x 2 x 1,50 m, extinsă la 7,80 x 5,70 m.
           S2 (Fig. 1) nu a relevat urme arheologice consistente, fapt pentru care au fost efectuate şi aici două sondaje de 2 x 2 x 1,80 m, până la adâncimea de 2 m, care au întărit concluziile anterioare. Singura piesă descoperită a fost un fragment de altar votiv, cu părţi din două rânduri ale inscripţiei (Fig. 35), aflat însă în poziţie secundară. În stratul compact de lut brun cu puternic amestec de argilă caolinică cenuşie s-au descoperit doar câteva fragmente de cărămidă puternic degradate.
           Pe latura estică a S3 (Fig. 1, 7, 12/1,3) s-a surprins pe cca. 0,50 m capătul vestic al unei locuinţe semi-îngropate, Loc3 (Fig. 7). S-a putut sesiza şi un canal (Co) - probabil de drenaj - colmatat, care traversează S5 şi ajunge în S1.
           În S4 (Fig. 7) a fost observată urma slabă a unei posibile locuinţe semiîngropate (Loc2), în toată suprafaţa secţiunii.
           S5 (Fig. 7) a permis surprinderea unei locuinţe romane (Loc1), cu dimensiunile observate de 5,10 x 2,60 m, orientată est-vest; locuinţa continuă în zona neexplorată.
           Observaţiile efectuate în secţiunile excavate au permis identificarea a două niveluri cronologice în stratigrafia zonei. Cel mai timpuriu cuprinde trei locuinţe rudimentare, semiîngropate, săpate direct în humusul antic. Gropile în care se delimitau aceste locuinţe sunt umplute cu un strat de pământ brun cafeniu (nivelul 2 în profilele S1 şi S3) care conţine o cantitate mare de cărbune de lemn şi chirpic ars ce ar sugera distrugerea prin incendiere a acestor locuinţe. În acest strat de demolare s-a mai descoperit o cantitate mare de fragmente ceramice şi de sticlă. Rareori au apărut şi mici fragmente do oxid de bronz. Aciditatea solului a determinat o puternică degradare a pieselor ceramice şi a resturilor de bronz, făcând imposibilă determinarea majorităţii fragmentelor de artefacte descoperite.
           Locuinţa denumită Loc1, surprinsă în S5, deşi este cea mai mare, nu a oferit prea mult material arheologic. Castroanele (Fig. 23, nr. 49, 50) descoperite aici fac parte dintre tipurile de ceramică romană uzuală cu o largă circulaţie în secolele II-III.
           Mult mai mult material ceramic şi sticlă a fost descoperit în S4, în bordeiul denumit Loc2. Fragmentele de platou

(Fig. 18, nr. 14) şi cupă de sticlă (pahar)

(Fig. 18, nr. 16) ce au putut fi determinate au o circulaţie largă, de la mijlocul secolului I până spre mijlocul secolului al III-lea. Nici materialul ceramic de aici nu a permis o încadrare cronologică mai riguroasă a contextului de provenienţă.
           În partea estică a S3 a fost surprins capătul unei alte locuinţe numite Loc3. Şi aici nivelul 2 corespunde demolării locuinţei. La nord de locuinţă trecea ductul canalului Co. Umplutura de colmatare a acestui canal taie uşor latura nordică a Loc3 şi este acoperită de nivelul de argilă caolinică şi lut galben, 1. Acesta din urmă reprezintă un strat de acumulare naturală în care nu s-au descoperit prea multe urme materiale; el acoperă stratul de cultură 2 în toate suprafeţele excavate. Canalul Co a funcţionat ulterior demolării Loc3 şi s-a colmatat în timp. Umplutura de colmatare a lui Co este formată dintr-o argilă caolinică alb-ocru, foarte abundentă în stratul geologic din zonă.
           Materialul descoperit în Loc3 cuprinde un fragment de oglindă de argint (Fig. 17, nr. 1), o spatulă de argint (Fig. 17, nr. 2) folosită la extragerea alifiilor din unguentaria, două fibule de bronz (Fig. 17, nr. 3, 4) şi o monedă de bronz (Fig. 34/1a-b).
           Dintre cele două fibule, cea puternic profilată (Fig. 17, nr. 3) se poate încadra cronologic pe baza analogiilor în secolul al II-lea

, iar cea cu piciorul răsucit pe dedesubt (Fig. 17, nr. 4) probabil în secolul al III-lea.

. Moneda de bronz se datează în timpul împăratului Traian şi a fost bătută la Tabai, în provincia Caria din Asia Mică. Cele două elemente, fibula puternic profilată şi moneda, care ar putea data distrugerea locuinţelor înspre jumătatea secolului al II-lea, sunt infirmate de existenţa în acelaşi context a fibulei cu piciorul răsucit pe dedesubt, care circulă abia în secolul al III-lea. Cum această din urmă piesă este singulară în contextul artefactelor descoperite în zona Dealului Carpeni, datarea încetării Loc3, şi implicit a Loc1 şi Loc2, în secolul al III-lea trebuie pusă sub semnul întrebării şi afirmată cu maxim de rezerve. Canalul Co nu beneficiază de nici un alt fel de reper cronologic în afara faptului că a funcţionat după demolarea locuinţelor.
           Pentru acoperirea unei suprafeţe cât mai mari, pe parcursul lunii iulie s-au mai efectuat cercetări arheologice la sud de secţiunile descrise mai sus, undeva în apropierea buzei dealului Carpeni, pe proprietatea aceluiaşi Iustin Balea.
           În acest scop au fost trasate cinci secţiuni şi patru casete, după cum urmează (Fig. 1):
           S6 - lungime: 20 m; lăţime: 2,5 m; S7 - lungime: 22 m; lăţime: 3 m; S8 - lungime: 15,50 m; lăţime: 2,5 m; S9 - lungime: 7,50 m; lăţime: 2 m; S10 - lungime: 13,50 m; lăţime: 2 m.
           În partea dreaptă a lui S6 au fost deschise patru casete: C1 - 4,50 x 3 m; C2 - 2,80 x 3 m; C3 - 2 x 3 m; C4 - 4,20 x 2,80 m. În secţiunea amintită, imediat după îndepărtarea stratului vegetal, care avea grosimea maximă de 0,20 m, în dreptul m. 10, a apărut capătul unei clădiri C1, până în dreptul m. 14,40. Latura de est a acestei structuri, cu o orientare nord-sud, intră în profilul nordic în dreptul m. 10,75, fiind deci oblică pe S6, şi continuă în C2 (Fig. 10). Colţul structurii a fost identificat, de asemenea, în S6, iar latura sudică, fiind orientată est-vest, a fost descoperită în S8. În interiorul acestei incinte funerare au fost descoperite două morminte de incineraţie, denumite convenţional M2 şi M3.
           Mormântul nr. 1 (M1) (Fig. 10) este împrejmuit cu un ring de piatră care începe la o distanţă de 6 m de capătul estic al secţiunii, având un diametru interior de aproximativ 2,50 m şi unul exterior de 3,40 m. Ringul intră parţial în profilul nordic al secţiunii, prin urmare, pentru a surprinde întreaga structură, s-a deschis caseta denumită C2. Înspre nord, anexat ringului, apare un contur de pietre, dreptunghiular, având dimensiunile interioare de 1,40 x 0,40 m. Ringul de piatră este format din două asize cu lăţimea maximă de 0,60 m şi înălţimea maximă de 0,35 m, pietrele, de carieră, fiind prinse cu pământ. În interiorul acestui ring, la adâncimea de 0,40 m, apare groapa unui mormânt de incineraţie orientat est-vest. Groapa mormântului are latura de est situată la 6,70 m faţă de profilul estic şi latura de nord la 0,20 m faţă de profilul nordic al secţiunii. Dimensiunile mormântului sunt de 0,70 m (nord-sud) x 1,45 m (est-vest). În profil, groapa are o formă alveolată, atingând adâncimea maximă de 0,70 m, având o umplutură constituită din pământ şi lemn ars, pereţii gropii fiind înroşiţi pe porţiuni foarte mici. În interiorul ringului, în afara mormântului propriu-zis, nu au fost descoperite urme de arsură. Resturile cinerare constau din fragmente foarte mici de oase. Materialul arheologic descoperit este foarte prost păstrat, datorită umidităţii. S-au descoperit fragmente ceramice atipice, un fragment de opaiţ (Fig. 30, nr. 84) şi o oală (Fig. 30, nr. 83). Pe fundul gropii mormântului a început să izvorască apa, pânza freatică fiind foarte sus.
           Mormântul nr. 2 (M2) (Fig. 10). Extremitatea de vest a ringului care înconjoară acest mormânt se află la 10,20 m faţă de profilul estic al secţiunii şi are o grosime maximă de 0,30 m. Ringul de piatră al acestui mormânt se află sub colţul de sud-est al clădirii C1, clădire care distruge parţial extremitatea estică a ringului. Extremitatea estică a gropii mormântului este tangenţială cu latura de est a incintei. Mormântului este orientat est-vest, iar dimensiunile sunt de 0,65 m (nord-sud) x 1,20 m (est-vest). Groapa lui M2 apare la 0,60 m adâncime şi merge până la 0,80 m adâncime faţă de nivelul actual al solului. Şi această groapă a fost umplută cu pământ şi cărbune de lemn ars. Inventarul mormântului constă din trei mărgele (Fig. 31, nr. 85), un sesterţ într-o stare de conservare foarte proastă şi două funduri de vase (Fig. 31, nr. 86-87).
           Mormântul nr. 3 (M3) (Fig. 10). Ringul acestui mormânt a apărut la 12,50 m de capătul estic al S6, pe profilul de nord. În S6 se găseşte doar extremitatea de sud a ringului care înconjoară M3, el continuând în C3, având astfel un diametru interior de aproximativ 2 m şi fiind alcătuit din două asize cu grosimea de max. 0,60 m şi înălţimea de 0,40 m. Mormântul este orientat sud-est-nord-vest. Groapa mormântului are latura estică situată de 13,10 m de capătul estic al lui S6 şi lăţimea de 0,60 m. Latura nordică are lungimea de 1,50 m; capătul de sud-est al gropii se află la 2,50 m de profilul nordic al lui S6, extremitatea nord-vestică a gropii se află la 2,10 m faţă de acelaşi profil. Groapa apare la -0,60 m şi are adâncimea maximă de 0,15 m, fiind alveolată în profil. Umplutura mormântului constă dintr-un pământ de culoare neagră-cărbune şi are, pe alocuri, marginile înroşite. Pământul din interiorul ringului, în afara gropii propriu-zise, nu prezintă urme de arsură. Inventarul mormântului constă dintr-un lacrimarium (Fig. 32, nr. 89), un fragment de farfurie (Fig. 31, nr. 88) şi câteva fragmente ceramice şi de sticlă atipice.
           Mormântul nr. 4 (M4) (Fig. 10) nu are ring de piatră. Groapa mormântului are o orientare est-vest, lăţimea ei pe axa nord-sud fiind de 1,10 m, iar latura pe axa est-vest de 0,60 m. Groapa mormântului apare la o adâncime 0,60 m, după care, la -0,80 de latura sudică, se îngustează pe o lăţime de 0,30 m. În rest, groapa coboară până la -0,95 m şi are o formă alveolată. Groapa lui M4 a fost umplută cu pământ ce conţinea destul de mult cărbune. La 1,50 m de profilul estic al lui S6 am secţionat capătul mormântului şi am ajuns la adâncimea de 1,10 m, pentru a putea surprinde primul nivel roman (Fig. 11/1). Acest prim nivel de locuire începe la -0,75 m şi are o grosime de max. 0,30 m. Este compus din pământ negru cu pigmenţi de cărămidă şi câteva fragmente ceramice atipice. Datorită pânzei freatice nu s-a putut săpa decât parţial acest nivel, groapa mormântului neputând fi golită.
           Mormântul nr. 5 (M5) (Fig. 10) a fost descoperit în S8 şi S9. Este tot un mormânt de incineraţie cu ring de piatră parţial păstrat. Extremitatea estică a ringului se află la 0,60 m, cea vestică la 3,60 m faţă de profilul estic al lui S8 şi S9. Întrucât mormântul se afla în profil, acesta a fost desfiinţat. Groapa mormântului a apărut la adâncimea de 0,60 m, iar fundul alveolat al gropii se află la -0,90 m faţă de nivelul actual al solului. Groapa lui M5 conţine pământ şi cărbune ars, iar pe pământul din interiorul ringului nu se constată urme de arsură. Inventarul mormântului cuprinde un castron (Fig. 32, nr. 90), un fund de vas (Fig. 32, nr. 92), un ulcior (Fig. 33, nr. 93) şi o buză de vas de sticlă (Fig. 32, nr. 91).
           Mormântul nr. 6 (M6) (Fig. 10) este orientat nord-sud. Groapa lui este situată la 6,50 m de capătul estic al lui S8 şi S9. Latura sa de est are 1,40 m lungime, cea de nord este situată la 1,50 m de profilul nordic al lui S8 şi măsoară 0,60 m lăţime. Groapa mormântului apare la -0,40 m şi coboară până la -0,60 m, având în profil o formă alveolată. Umplutura constă din pământ şi cărbune ars, iar în jurul gropii nu s-au semnalat urme de arsură. Inventarul funerar este format din: două monede (un billon şi un antoninian?), un turibulum (Fig. 29, nr. 81), un fund de vas de sticlă (Fig. 29, nr. 82) şi trei piese de fier (Fig. 33, nr. 94-96).
           Tot în S8 continuă latura de sud a structurii C1, extremitatea vestică a zidului păstrat situându-se la 14 m de profilul estic al lui S8. Zidul are înălţimea maximă păstrată de 0,80 m. În capătul de vest şi la marginea de sud a S6, S8, S9, panta terenului este foarte pronunţată.
           În afară de secţiunile şi casetele amintite mai sus, au mai fost deschise şi altele, în care nu au fost surprinse niveluri de locuire romană, medievală sau modernă. Acestea au fost: S9, cu dimensiunile de 60 x 1,50 m, şi S12, cu dimensiunile de 20 x 2 m.