Untitled Document

Situat în zona centrală a Roşiei Montane, Dealul Carpeni a fost, cum era şi firesc, unul dintre cele mai cercetate puncte

. Săpăturile arheologice efectuate pe Dealul Carpeni au avut în vedere investigarea zonei sudice a acestuia. În zona respectivă nu au fost semnalate urme ale unor activităţi antropice anterioare, fapt care a reieşit şi din discuţiile purtate cu proprietarii terenului şi cu vecinii acestora

.
           Sistemul de săpătură a fost conceput în felul următor: iniţial a fost trasată o secţiune de control, S18, cu dimensiunile de 50 x 2 m, orientată nord-vest-sud-est. Între m. 0-30 nu am identificat un nivel de cultură propriu-zis. Astfel, după îndepărtarea stratului vegetal, pe întreaga lungime amintită s-a putut observa un nivel de steril de haldă, a cărui grosime de 0,70-0,80 m a putut fi sesizată într-un sondaj efectuat între m. 0-2 ai acestei secţiuni. Începând cu metrul 30, adică începând cu limita înălţimii maxime a platoului, a putut fi observat un nivel compact de dărâmătură constând din piatră de râu şi carieră. Datorită identificării în acest nivel a unui fragment de bază de monument roman şi a unei râşniţe, aparţinând aceleiaşi epoci, am presupus existenţa în zonă a unei clădiri romane. Am trasat, aşadar, S19 (25 x 2 m, orientare nord-est-sud-vest) perpendiculară pe S18 între m. 23,60 şi 25,60, astfel încât să poată fi verificat întregul platou de la limita sudică a Dealului Carpeni (fig. 1).
           Între m. 5,50 şi 15 au fost sesizate ziduri aparţinând unei clădiri: Z2, Z3, Z4, Z5 (paralele între ele) şi Z1 (perpendicular pe acestea). Au fost dezvelite parţial două camere încălzite cu hypocaust (denumite Camera A - cuprinsă între Z1, Z2 şi Z3; Camera B - cuprinsă între Z1, Z2 şi Z4) şi o substrucţie lineară din piatră, în exterior, paralelă cu zidul perimetral al clădirii, denumită Z5. Limita nord-estică a clădirii se află în imediata vecinătate a pantei platoului, între m. 16 şi 25 ai S19, putând fi sesizat un nivel consistent de dărâmătură împrăştiat până la baza pantei, adică pe o diferenţă de nivel de 2,50 m (Fig. 2).
           În urma identificării clădirii E 1 în S19, cercetarea a continuat prin săparea unor suprafeţe, cu dimensiuni variabile, atât în partea nord-vestică (Ca şi Cb), cât şi în cea sud-estică (Cc, Cd şi Ce) a secţiunii, păstrând martori de 0,50 m între ele şi secţiune, cât şi între ele însele: Ca - 7 x 4,50 m; Cb - 5 x 4,50 m; Cc - 3,50 x 3,50 m; Cd - 3,50 x 5,60 m; Ce - 4,60 x 6 m.
           Cercetarea edificiului E 1 a fost exhaustivă; clădirea este dreptunghiulară, având latura lungă de 9,60 m (nord-vest-sud-est) şi cea scurtă de 8,70 m (nord-est-sud-vest). A fost împărţită în patru camere, trei dintre acestea fiind încălzite cu hypocaust (A, B şi D): Camera A (3,90 x 3,60 m) delimitată de Z1, Z2, Z3 şi Z6; Camera B (3,90 x 3,10 m) delimitată de Z1, Z3, Z4 şi Z6; Camera D (3,90 x 3,10 m) delimitată de Z3, Z4, Z6 şi Z7, iar Camera C (3,90 x 3,60 m) - neîncălzită - delimitată de Z2, Z3, Z6 şi Z7

. Aceasta din urmă este singura încăpere în care s-a putut observa o succesiune stratigrafică (fig. 3/2-4).
           Zidurile Z1, Z2, Z4 şi Z7 sunt perimetrale, având grosimea de aprox. 0,65 m, excepţie făcând Z2, 0,75 m, acesta reprezentând limita clădirii spre o pantă cu o înclinaţie apreciabilă. Sunt construite în tehnica opus incertum dintr-o rocă extrem de friabilă de culori foarte diferite: gri, brun-cenuşiu, galben, bleumarin şi roşu. Pietrele sunt legate cu mortar, fiind fasonate pe latura aşezată spre faţa zidului. Zidurile au fost tencuite, fapt relevat pe zidul Z6, în zona intersecţiei cu Z3. În porţiunile unde au fost construite canalele de hypocaust, zidurile au fost construite din lespezi fasonate de calcar, cu dimensiunile cuprinse între 0,40 m şi 0,75 m. Elevaţia zidurilor a fost păstrată pe o înălţime medie de 0,60-0,70 m. Fundaţia acestora a fost realizată din piatră de râu, alternată cu piatră de carieră, de dimensiuni mai mici decât cea din elevaţie. Fundaţia a putut fi urmărită în două sondaje (la baza lui Z3 în S19 şi la intersecţia lui Z3 cu Z6 în Cd) până la adâncimea de 0,40 m, observându-se totodată că pietrele care o compun nu au fost legate cu mortar.
           Z5 reprezintă o substrucţie din bolovani de râu, legaţi cu lut galben, situată la 2,50 m de zidul perimetral Z4. Traiectul acestuia este linear, bolovanii fiind dispuşi destul de neregulat. Este foarte probabil ca această substrucţie aflată în exteriorul clădirii să fi provenit de la un pridvor (portic). Aşadar intrarea trebuie să se fi făcut printr-un portic, dinspre sud-vest.
           Pentru a verifica dacă în vecinătatea lui E 1 au mai existat şi alte clădiri am trasat secţiunile: S20 (16 x 2 m, orientare nord-est-sud-vest, perpendiculară pe S18 între m. 30,30 şi 32,30) şi S21 (11,50 x 2 m) în prelungirea spre sud-vest a S19, pentru a sonda zona situată la poalele pantei micului platou pe care a fost construit E 1 (Fig. 2). La limita nord-estică a secţiunii din urmă, între m. 10-11,50, am efectuat un sondaj până la adâncimea de 2 m pentru a verifica dacă sub halda de steril, depusă în epoca modernă, se poate identifica un nivel arheologic roman. În afara unor pietre provenite din dărâmătura lui E 1, surprinse imediat după înlăturarea stratului vegetal actual, nu am putut identifica elemente stratigrafice care să indice urme ale unei locuiri romane.
           Posibile urme de locuire ar putea fi identificate doar în vecinătatea sudică a edificiului, neinvestigată. În acest stadiu al cercetărilor nu se poate stabili relaţia acestui edificiu cu altele, situate în vecinătate, eventual sub haldele de steril moderne, şi nici modalitatea prin care era asigurat accesul în zona respectivă, întrucât investigaţiile noastre au avut un caracter destul de limitat în acest perimetru.