           Materialul de construcţie tegular

           Pe lângă piatra de carieră şi de râu, care a reprezentat materialul de construcţie a zidurilor, o importantă pondere este reprezentată de materialul tegular, descoperit într-o cantitate impresionantă.
           Tegulae mammatae - au fost descoperite mai multe tipuri, judecând după dimensiunile şi formele celor patru picioare cu care era prevăzută o tegula de acest tip. Majoritatea fragmentelor prezintă urme de ardere secundară în urma funcţionării încălzirii. Câteva tegule fragmentare au urme de ardere secundară în spărtură, ceea ce ar putea constitui un indiciu în privinţa unei reparaţii. Toate fragmentele au fost înglobate în nivelul de dărâmătură a instalaţiei de hypocaust. Un număr apreciabil de cărămizi surprinse în dărâmătură îl reprezintă componentele pilelor.
           Acoperişul clădirii a fost realizat din tegulae, destul de numeroase în săpătura noastră. La câteva fragmente am identificat sistemul de agăţare şi îmbinare a acestora, la altele identificând gaura pentru fixarea lor prin cuie. Tegulele nu au fost găsite întregi sau întregibile, aşadar ca dimensiuni le putem include între limitele general acceptate: 0,46 x 0,36 m

şi 0,57 x 0,41m

, grosimea fiind în medie de 0,035 cm. A fost identificat şi un număr mai restrâns de olane (imbrices).
           Din categoria materialului de construcţie putem menţiona şi descoperirea câtorva cuie şi piroane, precum şi a unor crampoane şi scoabe necesare fixării tegulelor mammate (Fig. 4/2 şi 5).

           Cele patru cărămizi cu ştampile incluse în discuţia noastră sunt extrem de fragmentare, motiv pentru care trebuie să ne exprimăm rezervele cuvenite în privinţa unor analogii, fără ca acest fapt să afecteze fondul problemei. Ştampilele sunt de tipul Leg XIII G (nr. 1-3), respectiv LEG XIII GE (nr. 4)

.
Asupra datării acestor tipuri de ştampile se pot face unele precizări. V. Moga consideră că la Apulum cele mai timpurii ştampile sunt tipurile LEG XIII GEM (GE, G), databile în prima jumătate a secolului al II-lea, până la războaiele marcomanice

, fiind de părere că tegulele au fost produse de Legiunea XIII Gemina la Apulum şi răspândite apoi în Dacia prin vexilaţiile sale

. Pe de altă parte, două dintre exemplarele descoperite în clădirile E 1 şi E 2 au analogii în Pannonia, în perioada anterioară venirii legiunii în Dacia, la Vindobona şi Ács (exemplarele nr. cat. 11 din E 1, fig. 8/2, nr. cat. 26 şi 27 din E 2, fig. 15/1-2).
O discuţie aparte necesită un fragment de cărămidă marcat cu ştampila P CLo. Analogii ale acestei combinaţii de ştampile sunt la Apulum, imprimate pe trei ţigle pentru acoperiş din zona pretoriului guvernatorului

. Suntem de părere că pe această ştampilă cărămidarul în cauză ar fi putut să aibă indicată tria nomina în cazul în care literele P, C, L ar fi avut aceleaşi dimensiuni şi ar fi fost echidistante, O fiind în ligatură cu L. Astfel poate fi probabilă abrevierea sub această formă a unui nomen şi a unui cognomen, numele acestui figulus putând fi, de pildă P(aetius ?) CLO(dianus)

. Alături de ştampila amintită este imprimată cea a Legiunii XIII Gemina (păstrat "XII"); probabil, potrivit tipului apulens, este tipul LEG XIII GE

.

           E 1 este o clădire aparţinând epocii romane cu funcţionalitate, probabil, administrativă. Am presupus acest lucru datorită amplasării clădirii într-o poziţie centrală a aşezării, pe Dealul Carpeni; o zonă situată în imediată vecinătate a unor mine romane, unde au fost semnalate mai multe edificii importante. În acelaşi sens putem interpreta prezenţa materialului tegular marcat cu ştampilele Legiunii XIII Gemina; anume este probabil ca o vexilaţie a acesteia să fi construit această clădire, necesară administraţiei fiscale (?).
           Din punct de vedere arheologic există o singură fază de construcţie. Clădirile cu instalaţie de hypocaust, potrivit literaturii de specialitate, erau reparate cel puţin odată la 30 de ani. În cazul nostru, însă, nu au fost surprinse urmele vreunei reparaţii mai importante.
           Prezenţa materialului tegular cu ştampilele Legiunii XIII Gemina atestă staţionarea unor (unei) vexilaţii legionare în zona Alburnus Maior cel puţin pe durata fabricării materialului tegular şi, eventual, construirea unor edificii pe Dealul Carpeni şi în împrejurimi, putând fi tot la fel de bine vorba de o staţionare mai îndelungată în vederea supravegherii zonei (vezi atestările beneficiarilor consulari la Alburnus Maior). După cum am amintit, tipurile de ştampile descoperite în E 1 sunt încadrabile cronologic exclusiv în prima jumătate a secolului al II-lea. Având în vedere faptul că edificiul a avut o singură fază constructivă, reparaţii prea importante neputând fi sesizate din punct de vedere arheologic, ceea ce nu le exclude însă, putem considera că este foarte probabil ca E 1 să fi funcţionat în special pe durata secolului al II-lea. Trebuie menţionat faptul că datorită lipsei artefactelor cu putere de datare (monede, fibule, terra sigillata etc.), doar datarea tipologică a celor patru fragmente tegulare poate constitui un indiciu în acest sens. Putem vorbi însă de o contemporaneitate, cel puţin parţială, a clădirilor E 1 şi E 2 de pe Dealul Carpeni, având în vedere faptul că două tipuri de ştampile se regăsesc în materialul constructiv al ambelor edificii (vezi nr. 11, fig. 8/2 din E 1 = nr. 26, fig. 15/1; nr. 27, fig. 15/2 din E 2, respectiv nr. 12. fig. 8/3 din E 1 = nr. 29, fig. 15/4 din E 2).