Demnă moştenitoare şi continuatoare a activităţii prestigioase a lui Vladimir Dumitrescu, doamna Silvia Marinescu-Bîlcu şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării arheologice, din care a făcut o profesiune de credinţă. Pasiunea, abnegaţia şi devotamentul pentru arheologie au fost exemplar şi strălucit dublate de profesionalism, disciplină, rigurozitate,

exigenţă şi de o aleasă responsabilitate în tot ceea ce a făptuit. Toate aceste calităţi întruchipate într-o personalitate foarte puternică ce nu şi-a încălcat principiile au proiectat-o într-o ipostază de adevărat mentor al arheologiei preistorice contemporane.

           Silvia Marinescu-Bîlcu nu a fost doar o conducătoare de doctorate, ci şi-a asumat rolul formator a cel puţin două generaţii de arheologi sau cercetători preistoricieni. Doctoranzii domniei sale au fost şi sunt sprijiniţi şi îndrumaţi pas cu pas, precum sunt învăţaţi puii să zboare de către pasărea-mamă. Paradoxal, în ciuda exigenţei sale proverbiale , este înzestrată cu o sensibilitate rară şi a înţeles şi participat trăit la cea mai înaltă temperatură la emoţiile prin care au trecut colaboratorii şi doctoranzii domniei sale.

           Asemenea lui Vladimir Dumitrescu, Silvia Marinescu-Bîlcu a pus accentul pe rolul moralei în arheologie. Silvia Marinescu-Bîlcu nu a făcut compromisuri ştiinţifice, conduita-i exemplară aducându-i în nu puţine situaţii multe necazuri şi probleme în anii comunismului, dar şi după 1990! Astfel, majoritatea doctoranzilor i-au devenit şi discipoli ! Pregătirea doctoratelor Doctoratele sau simplele întâlniri întâlnirile cu Silvia Marinescu-Bîlcu au devenit o adevărată şcoală de preistorie la care s-au format arheologi sau cercetători însemnaţi precum Radian Romus Romulus Andreescu, Puiu Haşotti, Dragomir Popovici, Sabin Adrian Luca, Valentina Voinea, Roxana Dobrescu, Stănică Pandrea, Cristian Micu, Cătălin Bem, Mihai Tomescu, Adrian Bălăşescu, Dragoş Moise, Valentin Radu, Cornel Beldiman, Emilian Alexandrescu, Florin Vlad, Costel Haită, Pavel Mirea, Valentin Parnic sau Cătălin Lazăr. Eforturile de a lega într-o strategie unitară cercetarea arheologică preistorică de pe cele două maluri ale Dunării s-au concretizat în doctoratul arheologului bulgar din Oreahovo, Evghenia Naidenova.

           Doamna preistoriei româneşti are o viziune aparte asupra fenomenului ştiinţific şi al integrării sale culturale. În perioada de incertitudini şi chiar degringoladă, ce nu a ocolit nici arheologia românească după „evenimentele din decembrie 1989!”, Silvia Marinescu-Bîlcu a fost una din minţile luminate ale cercetării ştiinţifice româneşti. Deşi adversară a sistemului unei centralizări excesive, a pledat pentru metode unitare de cercetare în cadrul unei strategii care să facă cunoscute în toată lumea cele mai importante descoperiri şi cercetări arheologice româneşti. Astfel, Tîrpeşti şi Drăguşeni sunt monografii arheologice ce constituie modele, nu doar în cercetarea românească, ci recunoscute pe plan internaţional. Deloc întâmplător, prima monografie dedicată sitului de la Tîrpeşti (Marinescu-Bîlcu 1981) a fost publicată la Oxford, în prestigioasa serie BAR, iar cea de-a doua, Drăguşeni (Marinescu-Bîlcu, Bolomey 2000) editată chiar de celebrul Institut Arheologic German şi Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”! Pentru monografia arheologică Tîrpeşti a obţinut Premiul Academiei Române în anul 1981. Nume de rezonanţă ale arheologiei europene i-au devenit prieteni sau colaboratori precum M. Garašanin, N. Tasić, Bogdan Brukner, din Serbia, Nandor Kalicz, Janos Makkay din Ungaria, Jan Pavúk din Slovacia, Vladimir Dergacev din Republica Moldova, Henrieta Todorova din Bulgaria, Arend von Mayer din Germania, John Chapman şi Douglass Bailey din Marea Britanie. Practic, majoritatea colaborărilor internaţionale din domeniul preistoriei s-au bucurat de consilierea importantă a doamnei Silvia Marinescu-Bîlcu.

           Întotdeauna a tratat cu maximum de profesionalism şi responsabilitate toate descoperirile arheologice la care a luat parte, nu doar pe cele preistorice. Astfel, Silvia Marinescu-Bîlcu a elaborat articole şi studii despre materialele arheologice hallstattiene sau geto-dacice , ori a valorificat exemplar descoperirile numismatice.

           Una din caracteristicile activităţii sale ştiinţifice o constituie abordarea frontală a marilor probleme ale arheologiei preistorice româneşti şi sud-est europene, precum cultura Criş, Precucuteni şi Cucuteni, cultura ceramicii liniare sau Gumelniţa, relaţiile cu lumea neo-eneoliticului sud-est european, egeic şi microasiatic, problemele vieţii spirituale, expertă unică în studierea statuetelor antropomorfe şi zoomorfe.

           Silvia Marinescu-Bîlcu a înfruntat cu seninătate şi demnitate ostilitatea unor colegi şi arheologi, fără a renunţa la principiile sale de-o viaţă. Împlinirea celor 70 de ani cu aceiaşi distincţie, eleganţă şi seninătate ne pune în postura de a-i ura să rămână tânără la suflet, iar binecunoscuta-i energie să-i lumineze activitatea ştiinţifică încă mulţi ani de acum încolo!