Cultura Gumelniţa în vestul Munteniei

Aşezările culturii Gumelniţa din vestul Munteniei,

de Radian Romus Andreescu, Pavel Mirea, Ştefan Apope

          Aşezările culturii Gumelniţa din vestul Munteniei, în zona bazinelor râurilor Vedea şi Teleorman erau foarte puţin cunoscute până acum un deceniu. Câteva materiale provenind din aşezările de la Balaci şi Licuriciu au fost semnalate încă din perioada interbelică, iar cercetări arheologice, relativ restrânse, au fost întreprinse în aşezările de la Zâmbreasca, Ciolăneştii din Deal şi Blejeşti.
          Cercetări recente au arătat că aria vestică a civilizaţiei gumelniţene a fost intens locuită, dovadă fiind numărul mare de aşezări de tip tell existente aici. Acest tip de aşezare se caracterizează în principal printr-o locuire de lungă durată pe un spaţiu relativ restrâns. În lucrarea sa despre judeţul Teleorman, preotul I. Spiru, semnalează aproape 80 de asemenea aşezări. În ultimii ani a fost iniţiat un program de identificare şi cartare a acestor tell-uri, până în prezent fiind verificate în teren un număr de aproape 40. Acestea au permis câteva observaţii preliminare referitoare la aşezările de tip tell descoperite în această zonă. (detalii)

Aşezarea eneolitică de la Vităneşti, jud Teleorman, de Radian Romus Andreescu


          Aşezarea eneolitică este situată în satul Vităneşti, com. Purani, la circa 7 km nord-est de Alexandria. În această zonă valea râului Teleorman este largă de aproximativ 1 km, mărginită spre sud-vest de o terasă înaltă, în timp ce terasa de nord-est coboară în pantă lină spre luncă. În apropierea acestei din urmă terase, protejată de ea dinspre nord şi est se află aşezarea de tip tell, cu o formă relativ ovală cu diametrele la partea superioară de 40x45 m şi o înălţime de circa 6,5 m (Fig. 1, 2). Aşezarea de la Vităneşti a fost locuită de o comunitate umană care pare a fi avut o viaţă înfloritoare judecând după materialele arheologice scoase la lumină de cercetările arheologice.(detalii)

Consideraţii generale asupra cercetărilor arheologice pluridisciplinare de pe Valea Neajlovului, de Cătălin Bem

          Zona noastră de interes este limitată spre sud de confluenţa Neajlovului cu Dâmbovnicul iar spre nord, deşi relativ subiectiv, de curba generală de nivel de 100 m. Regiunea apare geomorfologic excepţional de bine individualizată, alături de lunca şi terasele Neajlovului dintre cele două limite naturale participând la conturarea unei zone unitare şi interfluviul dintre Neajlov şi Dâmbovnic şi lunca acestuia din urmă, aproximativ pe 4 km în amonte de confluenţă... Avem astfel situaţia unor aşezări gumelniţene stabile (tell-uri) plasate la cca. 1-2 km una de alta. Dacă ele au fost contemporane sau dacă poate fi vorba de roiri succesive cu reveniri mai mult sau mai puţin periodice pe acelaşi loc este mai greu de spus la momentul actual. (detalii)