2. ÎNCEPUTUL INDEXĂRII

Definiţii utile:

Articol: unitatea de bază a unui indice. Un articol simplu se compune dintr-un descriptor şi una sau mai multe trimiteri la pagină.

Descriptor: un cuvânt sau expresie alese cu scopul de a reprezenta în indice un paragraf (punct, articol) sau concept din carte.

Sub-descriptor: se foloseşte la subdivizarea articolelor mai lungi sau mai complexe în subsecţiuni.

Notă de trimitere: trimiterea de la un descriptor sau sub-descriptor la un altul altundeva în indice.

In primul rând, câteva cuvinte despre indexarea computerizată. Un program mediu de procesare de texte vă va da posibilitatea să semnalaţi cuvintele cheie din text şi astfel să creaţi o listă alfabetică a cuvintelor; dar funcţia lui de sortare e limitată şi poate rezulta un aranjament alfabetic de articole inutil; pe de altă parte, aspectele complexe sau conceptuale ale întocmirii unui indice alfabetic nu intră în sarcina programului. Fără participarea unei persoane, calculatorul va procesa cuvintele sub forma în care se prezintă ele în pagină şi nu va furniza conceptele care se află în spatele cuvintelor sau adăuga cuvintele sau expresiile care se impun. Neasistat nu poate nici să distingă ceea ce este suficient de important pentru a fi indexat şi ce este doar o referire trecătoare.

Programe speciale ca 'Macrex' şi 'Cindex' sunt altceva, căci se bazează şi folosesc chiar bagajul intelectual al unui indexator. Dar ele sunt scumpe - costă cam tot atât cât un indexator profesionist şi este nevoie de timp şi experienţă ca să înveţi cum să le foloseşti în mod eficient. Aşa încât dacă nu ţi-ai programat efectuarea unei lucrări mai voluminoase şi nu te grăbeşti să completezi primul indice, atunci aceste programe nu reprezintă o soluţie.

Dacă intenţionaţi să puneţi indicele pe dischetă, discutaţi acest lucru la întâlnirea cu editorul sau operatorul pentru a vă asigura că formatul folosit este acceptabil. Discurile NB 3" Amstad sunt depăşite şi ar trebui evitate.

Alternativa la calculator este folosirea fişelor 5" x 3". Scrieţi descriptorul (şi, după caz, orice sub-descriptor) în partea de sus a fişei şi adăugaţi numărul de pagină sub el. La intervale regulate rearanjaţi fişele în ordine alfabetică, pentru a putea găsi oricare din fişele căreia trebuie să i se adauge numărul. Dacă aveţi semne de întrebare sau vreţi să notaţi ceva, făceţi-o preferabil cu o altă culoare, pentru a vă ocupa de acest lucru mai tîrziu. Folosiţi câte o fişă pentru orice referire care se iveşte pe măsură ce lucraţi.

Oricum ar fi, pentru că textul vă e deja cunoscut, primul dumneavoastră pas este să marcaţi un set de pagini pentru corectură. (Amintiţi-le editorilor dvs. că veţi avea nevoie în acest scop de un set suplimentar de pagini pentru corectură şi asiguraţi-vă că veţi fi informat cu privire la orice modificări care ar afecta paginaţia). Subliniaţi sau scoateţi în evidenţă elemente care trebuie incluse în indice şi scrieţi pe margine orice termeni suplimentari folosiţi (de exemplu, termenii care nu se folosesc în mod explicit în text, dar pe care un cititor inteligent s-ar putea aştepta să-i găsească şi cei la care s-ar putea face trimitere).