7. SUB-DESCRIPTORI

Una din greşelile găsite frecvent într-un indice este un şir lung de trimiteri la pagină care semnalează faptul că un anumit subiect este des menţionat în text. Acestea ar putea fi un obstacol serios pentru cititori, care au nevoie de îndrumări mai precise. Dacă indicele dumneavoastră are menirea de a le satisface cerinţele, astfel de înşiruiri trebuie evitate cu orice preţ. (Ca o regulă generală, nu puneţi mai mult de şase trimiteri la pagină sub un descriptor). Metoda obişnuită este să se scrie cât mai multe trimiteri la pagină sub cât mai mulţi sub-descriptori corespunzători. Aceasta se poate face spre sfârşitul procesului de indexare, când apare această necesitate; dar e mai bine să se stabilească sub-descritorii de la început şi să se şteargă mai târziu dacă se dovedesc nefolositori.

O dată în plus, indexarea specificului cărţii este factorul decisiv. O carte care se ocupă cel mai mult de economie sau de guvern, va avea probabil destule trimiteri la 'impozite', iar acestea s-ar putea să fie indexate laolaltă sub un termen general. Dar dacă impozitele sunt subiectul principal al cărţii şi deci, ocupă un spaţiu mare din lucrare, atunci vor exista înregistrări specifice sub 'impozit pe articole indigene', 'impozit pe venit', 'TVA', şi aşa mai departe.

In mod similar, o carte despre teatrul elizabetan va face inevitabil referire în mod frecvent la Shakespeare. Multe din trimiterile la pagină se pot grupa sub titlurile pieselor sale, cu câteva trimiteri de ordin general sub descriptorul principal, astfel:

Shakespeare, William 12, 17-18, 55-62, 108
All's Well that Ends Well 73, 94
Antony and Cleopatra 46
As You Like It 32, 94-5

Pe de altă parte, în cazul în care cartea ar fi despre Shakespeare însuşi şi mai puţin despre teatrul elizabetan în general, atunci titlurile pieselor (şi ale poeziilor) ar deveni descriptori principali şi astfel s-ar găsi inserate peste tot în indice. Atunci tot ce se află sub 'Shakespeare, William' ar cuprinde numai date biografice sub descriptori ca 'naştere', 'moarte', căsătorie'; sau (în funcţie de specificul cărţii) aspecte legate de arta sa (de ex., 'caracterizare', 'stil poetic'', simţ dramatic').

Sub-descriptorii se dispun de obicei în ordine alfabetică, dar fără a lua în considerare conjuncţiile şi prepoziţiile; mai precis, se dispun după primul cuvânt încărcat de semnificaţie:

politica 143, 194-6
spaţiilor de parcare 187
şi sistemul judiciar 154
pe timp de război 229-31

Aveţi în vedere că actualmente e o practică curentă, în special într-un indice ştiinţific sau tehnic, să se omită prepoziţiile:

Anglia
climă 9-15
guvern 34, 52-8
literatură 44-56, 127
populaţie 4, 11, 72

Dar trebuie avut grijă să se evite orice ambiguităţi care ar putea rezulta de aici.

Una din alternative este dispunerea sub-descriptorilor în ordine cronologică ('naştere', şcoli absolvite', căsătorie', 'divorţ', 'pensionare', 'deces'). Aceasta poate, oricum, să vă pună în faţa problemei localizării unor sub-descriptori mai puţin corelaţi de date exacte ('vizite în SUA', sănătate').

Niciodată nu aranjaţi sub-descriptorii în ordinea numerotării paginilor: acesta e aranjamentul care îi e cel puţin de ajutor cititorului şi este semnul unei indexări făcute fără tragere de inimă.

Intr-un indice lung sau complex poate fi uneori necesar un al doilea rând de sub- descriptori:

politica 143, 194-6
spaţiilor de parcare 187
nocturne 193

Dar evitaţi orice altă subdivizare a cuvintelor. Aceasta se poate face de obicei prin aducerea sub-descriptorilor lângă descriptorii pricipali, cu trimiterile corespunzătoare.