Teatrul Mic Bucureşti 

Scurt istoric

Localul în care funcţionează se bucură de un "vad bun", fiind în centrul capitalei. În perioada interbelică pe această stradă (Sărindar), se aflau sediile unor mari ziare ale vremii "Dimineaţa", "Adevărul" iar la întretăierea cu Brezoianu, era Palatul "Universul". Actuala clădire a Teatrului Mic a adăpostit multe teatre, între anii 1920 - 1948, unele cu existenţă efemeră, altele mai stabile, cum a fost cel condus de marea actriţă Maria Filotti. După naţionalizarea din 1948, s-a instalat în acest local "Studioul actorului de film - C.I. Nottara" (1951-1959), apoi "Teatrul pentru tineret şi copii" (1959-1964). "Studioul actorului de film - C.I. Nottara" avea o schemă mare de actori, de aceea unele spectacole prezentau distribuţii neobişnuite: "Mitrea Cocor" (după Mihail Sadoveanu) cu 50 de actori (premiera 17.01.1951 în regia Mariettei Sadova), "Poemul lui octombrie" (după Vladimir Maiakovski) cu 40 de actori în ordine alfabetică, neavând de interpretat personaje (premiera 17.01.1951), "Micii burghezi" (de Maxim Gorki) cu 33 de actori pe 14 roluri (3-4 actori pe un rol, premiera 30.03.1952). În afară de schema permanentă de actori, mai erau distribuiţi şi studenţii şcolii de actorie-film. " Teatrul pentru tineret şi copii" a funcţionat cu profilul specific, ca un teatru normal (ca încadrare şi regim de premiere).
Prin înfiinţarea Teatrului în decembrie 1964, sub conducerea reputatului regizor Radu Penciulescu, s-a creat o instituţie cu o evoluţie foarte interesantă, în funcţie de calităţile manageriale ale directorilor, precum şi de prezenţa regizorilor şi actorilor ce s-au perindat pe această scenă. În prima etapă, când directorii erau şi regizori (Radu Penciulescu 1964-1968 şi Ion Cojar 1969-1971), repertoriul, care este criteriul primordial în analiza calităţii producţiei artistice, era influenţat în bună măsură de opţiunile personale ale acestora şi de colaboratorii atraşi. Astfel, Radu Penciulescu a realizat o serie de spectacole antologice, dintre care amintim: "Doi pe un balansoar" de William Gibson - premieră pe ţară - cu Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc; "Jacques Prevert" - seară de poezie; "Richard al II-lea" de William Shakespeare; "Tango" de Slawomir Mrozek - premieră pe ţară; "Baltagul" scenariu propriu după Mihail Sadoveanu - premieră absolută. Am subliniat "premierele pe ţară" şi cele "absolute", pentru a evidenţia preocuparea de înnoire a repertoriului, ceea ce a avut drept efect introducerea în circuitul teatral a unor texte interesante. Directorul Radu Penciulescu alegea cu grijă şi regizorii-colaboratori, pentru menţinerea unei calităţi artistice exemplare. Astfel, au montat spectacole în acea perioadă: Valeriu Moisescu ("Cântăreaţa cheală" de Eugen Ionescu în coupé cu cinci schiţe de I.L. Caragiale, "Bufonul" de Vasile Niţulescu - premieră absolută, "Ofiţerul recrutor" de George Farquhar - premieră pe ţară); Crin Teodorescu a realizat "Jocul ielelor" de Camil Petrescu; Dinu Cernescu - "Amoor" de Murray Schisgal - premieră pe ţară; Dumitru Neleanu - "Vulpile" de Lilian Hellman - premieră pe ţară, "Incident la Vichy" de Arţur Miller - premieră pe ţară, "Pur şi simplu o criză" de Ionel Hristea - premieră absolută; Mihai Dimiu - "Dactilografii" şi "Cu tot soarele pe masă" coupé de Murray Schisgal - premieră pe ţară; Ivan Helmer - "Îngrijitorul" de Harold Pinter - premieră pe ţară; Ion Lucian - "Harap Alb" cu scenariul propriu; Ion Cojar - "Simple coincidenţe" de Paul Everac şi "Hanul de la răscruce" de Horia Lovinescu - premiere absolute şi "Amintirea a două dimineţi de luni" de Arţur Miller - premieră pe ţară. De subliniat că pentru montarea piesei greceşti "Bătrânele şi marea" de Iannis Ritsos a fost invitat regizorul grec, care lucra în România - Iannis Veakis. În timpul directoratului lui Radu Penciulescu s-au montat 24 de spectacole, dintre care 10 au fost " premiere pe ţară" şi 7 "premiere absolute", ceea ce este remarcabil în activitatea unui teatru.
Directorul următor - Ion Cojar a montat spectacole ca: "Iertarea" de Ion Băieşu - premieră absolută, "Primarul lunii şi iubita sa" de Alexandru Mirodan - premieră absolută, "Fata care a făcut o minune" de William Gibson - premieră pe ţară, "Ape şi oglinzi" de Paul Everac - premieră absolută, "Timp şi adevăr" de Eugenia Busuioceanu - premieră absolută, "Antigona" de Sofocle. Dar şi colaboratorii-regizori aleşi de Cojar au menţinut teatrul la o cotă valorică ridicată. Astfel, Crin Teodorescu pune în scenă "Preţul" de Arţur Miller - premieră pe ţară; Andrei Şerban - "Iona" de Marin Sorescu premieră absolută; Valeriu Moisescu - "Emigrantul din Brisbane" de George Schehade - premieră pe ţară; Dumitru Neleanu - "Carlota" de Miguel Mihura - premieră pe ţară, "Dansul sergentului Musgrave" de John Arden - premieră pe ţară; Sorana Coroamă Stanca - "Maria 1714" de Ilie Păunescu - premieră absolută, "Zadarnicele chinuri ale dragostei" de William Shakespeare, "Pisica sălbatică" de Dumitru Berciu - premieră absolută. Observăm că şi în timpul directoratului lui Cojar, se menţine tendinţa punerii în circulaţie a unor texte noi valoroase, întrucât din 18 premiere, au fost şapte premiere absolute şi şase premieră pe ţară, ceea ce este deasemeni remarcabil.
Nicolae Munteanu, care a preluat direcţia teatrului între anii 1971-1977, a căutat să menţină regizori-colaboratori consacraţi, pentru a nu coborî stacheta calităţii artistice. Au montat spectacole Ion Cojar, Dumitru Neleanu, Ion Maximilian, Sorana Coroamă Stanca, Dinu Cernescu, Mircea Danieliuc, Laurenţiu Azimioară, precum şi tânăra speranţă Iulian Vişa, dramaturgul Aurel Baranga ("Reţeta fericirii"), dar şi actorii Ion Marinescu, Constantin Dinescu, Constantin Codrescu. Numărul premierelor pe ţară şi a celor absolute a scăzut.
A urmat o perioadă deosebit de fastă pentru Teatrul Mic, prin numirea scriitorului şi criticului teatral Dinu Săraru la conducere. Bun manager, el a reuşit să completeze echipa de actori cu veritabile "capete de afiş", a stimulat căutările secretariatului literar condus în mod competent de Adriana Popescu în vederea descoperirii unor texte de mare succes şi a susţinut munca unor regizori, care s-au afirmat şi prin montări realizate în acest teatru. Astfel, Cătălina Buzoianu, nume afirmat în regia românească a urcat treptele consacrării cu spectacolele "Efectul razelor gama asupra anemonelor" de Paul Zindel, "Să îmbrăcăm pe cei goi" de Luigi Pirandello, "Nu sunt turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu, "Maestrul şi Margareta" după Mihail Bulgacov în dramatizarea Cătălinei Buzoianu, "Ca frunza dudului din rai" de D.R. Popescu, "Nişte ţărani" după romanul lui Dinu Săraru dramatizat de Cătălina Buzoianu, "Ivona, principesa Burgundiei" de Witold Gombrowicz, "Cerul înstelat deasupra noastră..." de Ecaterina Oproiu, "Doamna cu camelii" după Al. Dumas.
Silviu Purcărete şi-a onorat fişa de creaţie cu montări ca: "Nebuna din Chaillot" de Jean Girandoux, "Diavolul şi bunul Dumnezeu" de Jean Paul Sartre, "Richard al III-lea" de William Shakespeare, "Mielul turbat" de Aurel Baranga, "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale.
Cristian Hadji-Culea a regizat titluri care au devenit succese: "Evul mediu întâmplător" de Romulus Guga, "Mitică Popescu" musical după Camil Petrescu, "Fără aprobare" de Petre Ispas.
Dar şi regizorii-colaboratori au fost aleşi cu grijă, astfel încât spectacolele regizate de ei s-au înscris în mod onorabil pe afişul Teatrului Mic. Putem menţiona pe Sanda Manu cu "Pluralul englezesc" de Alan Dyckbourn, care a devenit un spectacol longeviv, Anca Ovanez-Doroşenco cu "Minetti" de Bernhard Thomas, Jean Stopler cu "Înaintea pensionării" de Brenhard Thomas, Dan Piţa cu "Amurgul burghez" de Romulus Guga, Alexandru Darie cu "Cameristele" de Jean Genet, Dinu Cernescu cu "Coriolan" de William Shakespeare, Dragoş Galgoţiu cu "O femeie drăguţă..." de Eduard Radzinski, Dem Rădulescu cu "Zbor de sticleţi" de Dumitru Bobircă.
De remarcat că Toni Grecu Arhire, conducătorul grupului "Divertis" şi-a început activitatea de autor pe o scenă profesoinistă cu textul "Astăseară stau acasă" scris în colaborare cu Doru Antonesei şi interpretat de Ştefan Iordache - ca one man show.
Se pot sublinia admirabilele recitaluri de poezie ale actriţelor Leopoldina Bălănuţă şi Valeria Seciu.
A fost o perioadă de glorie a Teatrului Mic, când procurarea biletelor constituia o problemă serioasă pentru potenţialii spectatori. Cozile la casa de bilete erau fotografiate, filmate şi demonstrau succesul de public al spectacolelor amintite.
Pentru a da ocazia actorilor să prezinte recitaluri, sau să joace în piese cu 2-3 personaje, conducerea teatrului a reuşit să obţină şi să renoveze sala din Piaţa Rosseti, pe care a botezat-o "Teatrul Foarte Mic". Spectacolul inaugural a avut loc la 14 noiembrie 1979 cu piesa "O şansă pentru fiecare" de Radu F. Alexandru. Această sală cochetă a devenit un spaţiu excelent pentru aşa numitul "teatru de cameră" cu distribuţii reduse şi decor sugerat. Subliniem că această scenă a dat posibilitatea unor actori să-şi perfecţioneze gama mijloacelor de expresie iar publicului spectator i-a oferit prilejul să asiste la exerciţii de virtuozitate artistică.
Vom menţiona câteva dintre spectacolele Teatrului Foarte Mic, în ordinea numărului de interpreţi prezenţi în scenă:
- Un singur interpret:
- "Balada cotidiană" cu Nicu Alifantis. De fapt, este una dintre primele sale apariţii în faţa publicului
- "Cu ochii deschişi" versuri de Ana Bandiana - a recitat Irina Răchiţeanu Şirianu
- "Stop pe autostradă" de Aldo Nicolai - monolog cu Irina Răchiţeanu Şirianu
- Doi interpreţi:
- "Lecţia de engleză" de Naraşa Tanska - cu Leopoldina Bălănuţă şi Rodica Negrea
- "Premiera" de John Cromwell - Olga Tudorache şi Elena Pop
- "Un pahar cu sifon" de Paul Everac - cu Leopoldina Bălănuţă şi Nicolae Dinică
- "Necunoscuta şi funcţionarul" de Aldo Nicolai - cu Maria Potra şi Vistrian Roman
- "Doi pe un balansoar" de William Gibson - cu Maria Ploaie şi Dan Condurache
- "La cinzeci de ani ea descoperă marea" de Denise Chalem - cu Tatiana Iekel şi Liana Ceterchi
- " Şoareci de apă" de Mihai Rădulescu - cu Florin Călinescu şi Mariana Cercel
- "Romanţă târzie" de Peter Turrini - cu Tatiana Iekel şi Nicolae Dinică
- "Atenţie, se filmează" de Ghenadi Mamlin - cu Nicolae Iliescu şi Magda Popovici
- "Bărbatul şi Femeile" de Leonid Zorin - cu Tatiana Iekel şi Nicolae Dinică
- "Ana - Lia" de Dina Cocea - cu Dina Cocea şi Tatiana Iekel
- "Bătrâna şi hoţul" de Viorel Savin - cu Irina Răchiţeanu şi Sorin Medeleni
- "Pentru ce am murit" de Xie Min - cu Mariana Cercel şi Mihai Dinvale
- "Anonimul veneţian" de Giuseppe Berto - cu Ileana Cernat şi Florin Zamfirescu
- "Noapte bună, mamă" de Marsha Norman - cu Olga Tudorache şi Liana Ceterchi
- "Dragă mincinosule" de Jerome Kitty - cu Ion Pavlescu şi Liana Ceterchi
Am menţionat numele interpreţilor, întrucât numai prezenţa unor personalităţi artistice a putut asigura o calitate înaltă, evidenţiată de presă şi onorată de public.
În general, se poate afirma că repertoriul de ţinută al Teatrului Mic a fost servit în mod exemplar de regizori, despre care am amintit, dar şi de scenografi şi mai ales actori. Vom trece în revistă câteva nume de scenografi, ce au asigurat decorurile şi costumele unor spectacole antologice: Teodor Constantinescu, Adriana Leonescu, Toni Gheorghiu, Traian Niţescu, Dan Nemţeanu, Elena Pătraşcu-Veakis, Ştefan Hablinski, Florica Mălureanu, Liviu Ciulei, Mihai Mădescu, Mioara Buescu, Giulio Tincu, Gabriela Nazarie, Vladimir Popov, Dan Jitianu, Constantin Russu, Dimitrie Zbierea, Doina Levintza, Hristofenia Cazacu, Mircea Răbinski, Virgil Kuscov, Teodora Dinulescu, Andrei Boţ, George Doroşenco, Octavian Dibrov, Liana Manţoc, Daniela Codarcea, Nicolae Olaru, Maria Miu, Sever Frenţiu, Dragoş Buhagiar, Lia Perjovschi, Florin Harasom, Nina Brumuşilă.
Capitolul actori - prezenţi pe această scenă este impresionant şi atestă succesul de public, dator în special "capetelor de afiş": George Constantin, Olga Tudorache, Ion Marinescu, Constantin Codrescu, Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu, Tatiana Iekel, Irina Petrescu, Carmen Galin, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Tudorel Popa, Ionescu Gion, Victor Rebengiuc, Vasile Niţulescu, Octavian Cotescu, Monica Ghiuţă, Magda Popovici, Vasilica Tastaman, ştefan Ciubotăraşu, Dumitru Furdui, Eliza Petrăchescu, Anda Călugăreanu, Rodica Tapalagă, Ioana Pavelescu, Mihai Dinvale, Dan Nuţu, Mircea Albulescu, Valeria Seciu, Rodica Negrea, Coca Bloss, Dan Condurache, Ştefan Iordache, Silviu Stănculescu, Dem Rădulescu, Nicolae Dinică, Florin Călinescu, Gheorghe Visu etc.
După decembrie 1989, a fost resimţit şi de către Teatrul Mic acel recul general al publicului, interesat mai mult de mersul evenimentelor politico-sociale, decât de fenomenul artistic. Din 1990 scaunul directorial a fost ocupat de Romulus Vulpescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Leopoldina Bălănuţă, Florin Călinescu. După o curbă descendentă din primii ani "90, când ritmul şi calitatea premierelor erau fluctuante, situaţia s-a stabilizat în ultima perioadă.
Preocuparea pentru menţinerea ştachetei ridicate s-a remarcat prin varietatea repertoriului, cu o preponderenţă a dramaturgiei străine (din 50 de titluri, numai 10 au fost din literatura română). S-a pus în scenă o paletă largă de autori, de la Shakepeare ("Neguţătorul din Veneţia" şi "Cum vă place"), Goldoni ("Piaţeta" şi "Tutti Frutti"), Gozzi ("Dragostea celor trei portocale"), Machiavelli ("Mătrăguna"), Moliere ("Don Juan" şi " Şcoala femeilor"), Oliver Goldsmiţ ("Noaptea încurcăturilor"), John Arden ("Dansul sergentului Musgrave"), Ibsen ("Peer Gynt"), Strindberg ("Sonata fantomelor" şi "Domnişoara Iulia"), Cehov ("Pescăruşul"), Leonid Andreev ("Valsul câinilor"), Maxim Gorki ("Copii soarelui"), Mihail Bulgakov ("Don Quijote" după Cervantes), Pirandello ("Regăsire"), Schnitzler ("Cercul"), Cocteau ("Monştrii sacri"), Dario Fo ("Elisabeta, din întâmplare o femeie"), Ionesco ("Scaunele"), Albee ("Visul american").
De remarcat apetitul Teatrului Mic pentru piese noi sau mai puţin jucate, ca "Mlaştina" de Caryl Churchill, "Jacques şi stăpânul său" de Milan Kundera, "Migrena" de Hanibal Stănciulescu, "Dacă dă Dumnezeu şi plouă" de Denis Dinulescu şi Nicolea Mateescu, "Sfârşitul Troiei" de Walter Jeus, "Cercul" de Arţur Schnitzler, "Moartea mănâncă banane" de Alfonso Zurre, "Cimitirul păsărilor" de Antonio Gala, "Spirit" de Margaret Edson, "Spionul balcanic" de Duşan Kovacevici, "Pop corn" de Ben Elton, "Valsul câinilor" de Leonid Andreev.
Majoritatea pieselor străine s-au reprezentat ca "premiere pe ţară" iar titlurile româneşti ca "premiere absolute". Subliniem că după multe decenii s-a montat pe o scenă profesionistă românescă o piesă religioasă "Minunea învierii lui" - premiera 16 aprilie 1990. Chiar şi unele texte mai facile au fost puse în scenă pentru a atrage un public mai larg ("Fazanul" de Feydean, "Desculţi în parc" de Neil Simon, "Trei jobene" de Miguel Migura), acestea s-au bucurat de o regie şi o distribuţie aleasă, având o calitate artistică incontestabilă.
Perioada de după decembrie 1989, a menţinut în calitate de colaboratori sau angajaţi, regizori consacraţi ca: Alexa Visarion, Dan Micu, Cătălina Buzoianu, Cristian Hadji-Culea, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Nicolae Scarlat, Mihai Lungeanu, Petru Vutcărău, Cornel Todea, Emil Mandric, Dragoş Galgoţiu, Cristian Ioan, Florin Zamfirescu, Alexabdru Repan, Laurian Oniga, Mihai Manolescu, Ştefan Iordăchescu, Felix Alexa, Dinu Manolache, Alexandru Dabija, Radu Băieşu. Însă este de subliniat atragerea unor tineri regizori ca Tudor Chirilă, Andreea Vulpe, Nicolov Perveli Villi, Răzvan Săvescu, Constantin Rădoacă, Claudiu Goga şi Mona Ciobanu.
Teatrul Mic şi-a propus susţinerea dramaturgiei originale jucând multe "premiere absolute". În ceea ce priveşte pe Matei Vişniec, s-au montat patru piese ("Bine mamă, da ăştia povestesc în actu doi ce se-ntâmplă în actu întâi", "Despre sexul femeii ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia", "Caii la fereastră", "Arţur osânditul").
În ultimii ani clădirea Teatrului Mic a fost renovată, efectuându-se numeroase îmbunătăţiri, ca şi sala de spectacole, al cărei aspect a devenit mult mai plăcut pentru public. O remarcabilă preocupare pentru un repertoriu cât mai modern, cu titluri noi din dramaturgia contemporană românească şi străină, o permanentă întinerire a colectivului de actori şi o evidentă revenire la ritmul normal al producţiei artistice, sunt caracteristicile actuale ale acestui teatru.
Activitatea prodigioasă a Teatrului Mic a fost apreciată de presă şi susţinut astfel interesul publicului pentru o producţie artistică elevată. Cităm, în limita spaţiului, unele afirmaţii ale ziariştilor, precum şi premiile sau distincţiile obţinute de spectacole, pentru a sublinia nivelul ridicat al acestei scene bucureştene. O vom face în ordine cronologică:
- "Oricât ar părea de ciudat" de Dorel Dorian
- Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă pentru cel mai bun spectacol cu o piesă originală de actualitate - anul 1964
- Premiul de interpretare pentru actorul George Constantin, Mihai Dimiu în Scânteia: "Prin calitatea şi seriozitatea profesională a muncii colectivului artistic, încă de la naştere, cei de la Teatrul Mic par să fi serbat majoratul"
- "Jaques Prevert" - recital (poezie, dans, muzică)
Florin Mugur în Contemporanul: "Un spectacol viu, inteligent de poezie bună (în frumoasa traducere a lui Gellu Naum), o certă reuşită"
- "Jocul ielelor" de Camil Petrescu
Vicu Mândra în revista "Teatru": "Îi datorăm lui Crin Teodorescu şi actorilor interpreţi primul spectacol prestigios cu "Jocul ielelor", spectacol care face dovada incontestabilă a valorii literare şi teatrale a acestui text memorabil"
- "Incident la Vichy" de Arţur Miller
Ana Maria Narty în "Scânteia": "Spectacolul Teatrului Mic este captivant, dens, sobru, construit cu vigoare pe linia de creştere a sensurilor, un spectacol "de echipă", conceput în aşa fel încât nici o apariţie pe plan secund să nu rămână ştearsă, inexpresivă, nici un moment să nu se consume fără a stăpâni conştiinţa publicului"
- "Amintiri a două dimineţă de luni" de Arţur Miller
Dinu Săraru în "Luceafărul": "Spectacolul este nu numai superior piesei, dar regizoral, scenografic şi actoricesc, este o demonstraţie pentru valoarea unui colectiv pe care ne-am obişnuit să-l aplaudăm şi să-l admirăm"
- "Baltagul" dramatizare Radu Penciulescu după Mihail Sadoveanu
Florica Ichim în "Munca": "Relaţia obişnuită sală-scenă a fost înlăturată: Radu Penciulescu ne-a îngăduit să pătrundem cu spectacolul său în miezul de existenţă, unde formele şi relaţiile sunt simple pentru că au în ele marea esenţialitate"
- "Ofiţerul recrutor" de George Farquhar
Dinu Kivu în "Contemporanul": "Un spectacol de fină orfevrerie, în care fiecare situaţie este exploatată cu subtilitate şi bun gust, în care poantele sunt relevate în toate implicaţiile lor, într-un cuvânt un spectacol de umor rafinat şi superior"
- "Iona" de Marin Sorescu
Alexandru Ivasiuc în revista "Teatru": "Importanţa piesei lui Marin Sorescu derivă prin faptul că e modernă, pentru că universul creat este cel actual, nu un loc al contemplaţiei posibile şi pentru că o afirmă sistetic, nesatisfăcut de descoperirile despre particularităţi, pe care ştiinţa le face mai bine şi mai adecvat"
- "Maria 1714" de Ilie Păunescu
Natalia Stancu în "Scânteia": "Se face cunoscut stilul de echipă al actorilor de la Teatrul Mic, conduşi cu măestrie profesională de Sorana Coroamă"
- "Primarul lunii şi iubita sa" de Alexandru Mirodan
Traian Şelmaru în "Informaţia": "Spectatorii dornici să petreacă o seară în tovărăşia lui Mirodan, i-au urmărit ingenioasa fantezie, s-au lăsat furaţi de călătoria printre "Lunatecii", intuind foarte precis invitaţia la vis, la dragoste şi poezie, au reacţionat satisfăcuţi de săgeţile îndreptate împotriva unor năravuri pământene, de care toţi am vrea să scăpăm şi au aplaudat spontan, sincer, pe dramaturg şi pe interpreţi"
- "Dezertorul" de Mihail Sorbul
Valeriu Râpeanu în "Scânteia": "Vom recunoaşte însă spectacolului acurateţea şi simţul măsurii, care nu au eclipsat nici în momentele de pitoresc periferic"
- "Don Juan, moare ca toţi ceilalţi" de Teodor Mazilu
M.N. Rusu în "Viaţa studenţească": "Spectacolul Mazilu este unul de elevaţie, un spectacol substanţial"
- "Dansul sergentului Musgrave" de John Arden
Traian Şelmaru în "Informaţia": "Spectacolul Teatrului Mic a pus accentul pe caracterul militant al lucrării, concentrând în Musgrave întregul trgism al revoltei sortite eşecului"
- "Fata care a făcut o minune" de William Gibson
Viorica Tănăsescu în "Scânteia tineretului": "Este un spectacol bine servit actoriceşte, întemeiat pe incontestabile principii etice"
- "Pisica sălbatică" de Ştefan Berciu
Dumitru Negreanu în revista "Teatru": "Bineînţeles că viziunea regizorală asupra textului, în care firesc sunt împletite farmecul, duioşia, fermitatea, a găsit o ăntruchipare potrivită, datorită în primul rând faptului că liniile de forţă ale reprezentaţiei sunt date de foarte buni actori"
- "Vicleniile lui Scapin" de Moliere
Sanda Faur în "Flacăra": "Vicleniile lui Scapin la Teatrul Mic este un spectacol plin de vioiciune şi fantezie, vestind bună gândire teatrală şi harul invenţiei comice a unui tânăr regizor despre care vom mai auzi vorbindu-se, Iulian Vişa"
- "După cădere" de Arţur Miller
Mira Iosif în revista "Teatru": "O spectaculoasă poveste de iubire şi câteva probleme stricte de conştiinţă, privitoare la prietenie, familie şi dragoste, se cristalizează într-un conglomerat de răspunderi la marile probleme şi întrebări esenţiale, pe care ni le punem din când în când"
- "Premiera" de John Cromwel
Traian Şelmaru în "Informaţia Bucureştiului": "Olga Tudorache n-a jucat. Pur şi simplu, ea a recreat o viaţă, o lume, cu cele mai bune mijloace"
- "Dragostea noastră" de Theodor Mănescu şi Silvia Andreescu
Ovidiu Constantinescu în "Luceafărul": "... un joc nervos, întreţinut de o continuă tensiune interioară, dar controlat cu toată atenţia. Ansamblul a fost perfect sudat"
- "A opta minune" de Alexandru Lungu
Doru Moţoc în "Scânteia tineretului": "... un spectacol agreabil, bine ritmat, care se urmăreşte cu plăcere"
- "Vreţi să jucaţi cu noi" de Alecu Popovici (după Vasile Alecsandri)
Oana Maria Măciucă în revista "Teatru": "Piesa este demnă de continuat şi aprofundat, având o incontestabilă eficacitate în modelarea artistică şi eticăa celor mici. Să-i obişnuim să se joace, învăţând"
- "Subiectul era trandafirii" de Frank Gilroy
Lucian Bogdan în "Munca": "Pentru meditaţia la care ne invită, pentru ideile pe care, pe nesimţite, ne obligă să le analizăm, pentru simplitatea lecţiei de omenie pe care o oferă, considerăm opţiunea Teatrului Mic o experienţă interesantă şi necesară"
- "Cu cărţile pe faţă" de Antonio Buero Wallejo
Dinu Săraru în "Săptămâna Culturală": "Spectacolul e solid gândit şi are forţă. Captează publicul şi îl supune. Este un spectacol de teatru bun"
- "Matca" de Marin Sorescu
Valentin Silvestru în "Gazeta literatura": "În stagiunea teatrului Naţiunilor (Varşovia 1975), un colectiv din Bucureţti a prezentat drama "Matca" de Marin Sorescu, excelent jucată şi pusă în scenă. S-a demonstrat încă o dată că nici necunoaşterea unei limbi, nu constituie o piedică în receptarea unei opere scenice valoroase"
- "Răspântia cea mare" de Victor Ion Popa
Marius Robescu în "România literară": "Spectacolul a fost gândit solid, cu maturitate artistică"
- "Nu suntem îngeri" de Paul Ioachim
Sanda Faur în "Femeia": "Frumoasă, foarte frumoasă, zbaterea etică pe care o propune piesa lui Paul Ioachim şi sensibilul spectacol al Soranei Coroamă"
- "Mania posturilor" de Vasile Alecsandri
Radu Popescu în "România literară": "Fără nazuri, fără intransigenţe pedante de istorie şi critică literară, operaţia e admirabilă în ochii oricui şi dă un spectacol de o vioiciune foarte plăcută, de un haz sănătos şi susţinut. E o oră şi jumătate de glumă şi de joacă, la care toată lumea, cei din scenă şi cei din sală, participă bucuroşi"
- "Raţa sălbatică" de Henrik Ibsen
- Mira Iosif în revista "Teatru": "Raţa sălbatică este, neîndoios, un moment important într-un repertoriu şi se încadrează armonios pe avizierul de la Teatrul Mic, deasupra căruia, de altfel, de mult şi benefic tronează umbra lui Ibsen"
- "Vara trecută la Ciulimsk" de Alexandr Vampilov
Radu Popescu în "România literară": "Interpreţi conduşi cu sârg şi minuţiozitate, au format un bloc foarte unitar şi foarte omogen, care s-a mişcat ca un ceasornic"
- "Oamenii cavernelor" de William Saroyan
Traian Şelmaru în "Informaţia Bucureştiului": "Dinu Cernescu a intuit întocmai specificul piesei, atmosfera sa denotă poezie, transmiţând sălii o intensă vibraţie emoţională"
- "Două ore de pace" de D.R. Popescu
Premiul III pentru spectacol şi Premiul II pentru rol feminin (Olga Tudorache) la "Festivalul Naţional Cântarea Râmoniei" ediţia I
Aurel Bădescu în "Tribuna României": "Toată lumea joacă bine, de la figuraţie până la interpreţii principali."
- "Meşterul Manole" - recital de poezie şi muzică
Premiul I pentru recital la "Festivalul Naţional Cântarea României" ediţia V
Aurel Bădescu în "Contemporanul": "Leopoldina Bălănuţă este în "Meşterul Manole", ca un vers bătut în aur. O actriţă ca o poezie imposibil de uitat."
- "Reţeta fericirii" de Aurel Baranga
Ileana Berlogea în "România Literară": "Ca regizor Aurel Baranga a compus un spectacol de nuanţare, pus sub semnul autenticităţii, al adevărului şi unităţii de ansamblu. Remarcabile sunt desigur, partiturile actoriceşti, datorită cărora au prins viaţă eroii piesei."
- "Omul, continuaţi să puneţi întrebări" - recital de poezie
Aurel Bădescu în "Contemporanul": "Surpriza oferită de actorii de la Teatrul Mic: demonstrează un excepţional joc de echipă, relevând mari disponibilităţi"
- "Emigranţii" de Slawomir Mrozek
Valentin Silvestru în "România literară": "Actorii edifică un spectacol dens, de tensiuni variabile, dar puternic în esenţă, cucerindu-ne atenţia şi pentru drama indivizilor şi pentru destinul categoriilor reprezentate"
- "Efectul razelor gamma asupra anemonelor" de Paul Zindel
4 premii la Festivalul de teatru contemporan - Braşov 1978:
- Premiul pentru cel mai bun spectacol
- Premiul pentru regie - Cătălina Buzoianu
- Premiul pentru debut - Rodica Negrea
- Premiul pentru contribuţia artistică şi pedagogică deosebită - Olga Tudorache
Marius Robescu în "Luceafărul": "... un spectacol de profundă sondare a umanului"
- "Unchiul Vania" de A. P. Cehov
Radu Popescu în "România liberă": "Spectacolul bun, aşadar, al unui regizor inteligent, care ne-a furnizat cea mai bună dovadă a inteligenţei sale, în libertatea dată interpreţilor de a juca, de a-şi descoperi personajele, de a le încarna"
- "Cititorul de contor" de Paul Everac
Ioan Lazăr în "România literară": "Realizarea spectacolului acesta cu text sinuos, corectitudinea regizorală a dramaturgului Paul Everac, sunt aspecte în care Teatrul Mic îşi adaugă noi merite la cele încununate cu premii"
- "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux
Valentin Silvestru în "România literară": "Spectacolul este realmente contemporan, prin muşcătoarea ironie cu care atacă personajele urâte, lipsite de identitate umană şi de scrupule, genii întunecate ale subpământului, ca şi prin verva coloratelor şi zdrenţuitelor figuri ce apără, nostalgii crepusculare, cu fantezie extravagantă, în care este un dram de nebunie, poetică, frumuseţile dintotdeauna ale lumii."
- "O parte dintr-o pasăre" - recital de poezie şi muzică
Marius Robescu în "Contemporanul": "Recitalul acesta mi se pare, ca fapt de artă, punctul de referinţă al începutului de stagiune bucureşteană. Un asemenea moment nu se uită."
- "Să îmbrăcăm pe cei goi" de Luigi Pirandello
Ion Cocora în "Tribuna": "Recunosc dintru început că spectacolul este răscolitor prin dimensiunea lui tragică, este straniu prin ambiguitatea poetică, prin imposibilitatea de a fi situat într-o anume formulă de expresie."
- "Pluralul englezesc" de Alan Ayckbourn
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "Este o certă reuşită a Teatrului Mic, un spectacol rafinat, pentru toate genurile de public, o comedie spumoasă, bine interpretată, pe care o recomandăm cu sinceritate oricărui prieten al teatrului."
- "Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu
Aurel Bădescu în "Contemporanul": "... reprezintă unul din spectacolele cele mai incitante - importante ale stagiunii."
- "Minetti" de Thomas Bernhard
Valentin Silvestru în "România literară": "Foarte mobil, permanent mobil, umplând scena, purtând în toată anevoinţa lui omenească, stăpânul absolut al unei lumi transcendente, Minetti Cotescu pare a dezlănţui cortegiile de fantoşe care dănţuiesc în jurul lui şi le spulberă din nou în viscolul timpului."
- "Evul mediu întâmplător" de Romulus Guga
Romulus Diaconescu în "Ramuri": "... un spectacol avertisment, solid sub aspectul angajării politice şi al introspecţiei filozofice, un spectacol- eveniment pentru actuala stagiune."
- "Maestrul şi Margareta" - dramatizare de Mihaela Tonitza şi Cătălina Buzoianu după romanul lui Mihail Bulgakov
Elena Nestor în "Vatra": "Teatrul Mic Demonstrează încă odată că dispune de forţe artistice redutabile."
- "Nişte ţărani" dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul lui Dinu Săraru
George Fodor - comentator BBC Londra: "Mi-a plăcut imens "Nişte ţărani" şi nu numai că este un spectacol făcut cu talent, forţă, inventivitate, şi nu numai că arată cu curaj adevărul, ceea ce înfiorează şi înalţă totdeauna pe spectatori. Mi s-a părut că am văzut şi am înţeles mai bine ceva despre comportamentul poporului român de-a lungul istoriei."
- "Diavolul şi bunul Dumnezeu" de Jean-Paul Sartre
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "Ne aflăm în faţa unui eveniment în arta spectacolului, definit prin mai multe caracteristici pregnante."
- "Ca frunza dudului" de D.R. Popescu
Traian Şelmaru în "Spectator": "şi iată-ne în faţa lui D.R. Popescu, în plină maturitate, autor a uneia dintre cele mai bogate opere dramatice, navigând pe valurile fanteziei sale prodigioase, luându-ne cu el într-o fabuloasă călătorie din realitatea cea mai reală înlumea miturilor antice pentru a apare din nou, mai profund, mai mişcător, mai deschis, spre universal, ceea ce Cătălina Buzoianu numeşte atât de frumos în caietul de regie "dreptul şi libertatea de a fi om". Spectacolul pune în valoare această idee cu fidelitate".
- "Richard al III-lea" de William Shakespeare
Nicolae Manolescu în "România literară": "Spectacolul de la Teatrul Mic, în regia lui Silviu Purcărete, ni s-a părut magnific. Cred că tânărul regizor a avut o idee originală, care l-a ajutat să lege într-un mod consecvent, numeroase piese ale piesei shakespeariene."
- "Ivona, principesa Burgundiei" de Witold Gombrowicz
Mira Iosif în revista "Teatru": "Asistăm în consecinţă la un vehement pamflet politic. Ni se prezintă o elocventă diatribă la adresa mecanismului puterii totalitare."
- "Mitică Popescu" de Camil Petrescu
Premiul ATM - 1984 - pentru cel mai bun spectacol
Premiul de interpretare masculină pentru Mitică Popescu
Mircea Iorgulescu în "Flacăra": "Două calităţi primejdioase ale spectacolului "Mitică Popescu" de la Teatrul Mic: Succes de public şi originalitatea îndrăzneaţă a viziunii propuse."
- "Cerul înstelat deasupra noastră" de Ecaterina Oproiu
Smaranda Jelescu despre spectacol: "Cei trei aşi ai teatrului care s-au apucat să lucreze acest text, Cătălina Buzoianu, Valeria Seciu şi Ştefan Iordache, ştiu să fugă mereu cu liniile magnetice de forţă, ale artei lor înalte, ca în zicala "spre roşu". Iar răspunsul esenţial pe care îl caută publicul care umple până la refuz sala, se găseşte în tema majoră care guvernează programul teatrului."
- "Doamna cu camelii" - versiune scenică de Cătălina Buzoianu după piesa şi romanul "Dama cu Camelii" de Alex. Dumas-fiul
Miruna Ionescu în "Scânteia tineretului": "Un spectacol de o frumoasă teatralitate în care actorii s-au lăsat convinşi şi conving de misterul unei sublimări în personaje a căror existenţă se hrăneşte mai cu seamă din realitatea pe baza căreia au fost inventate."
- "Mielul turbat" de Aurel Baranga
Valentin Silvestru în "România literară": "Cred şi azi, ca şi acum 30 de ani în nemurirea "Mielului turbat". Faptul că Teatrul Mic reia comedia în 1985, socotind-o viabilă îmi sprijină cu un argument serios convingerea."
- "Amurgul burghez" de Romulus Guga
Valentin Silvestru în "România literară": "Actorii de seamă ai Teatrului Mic impun personaje complexe, bizare, de o bogată şi plurivalentă tipicitate."
- "O femeie drăguţă cu o floare şi ferestre spre nord" de Ed. Radzinski
Margareta Bărbuţă în "Informaţia": "Convenţia teatrală funcţionează din plin, în spectacolul Teatrului Mic, realizat de Dragoş Galgoţiu cu fantezie şi vervă, ce dau strălucire textului."
- "Coriolan" de Willian Shakespeare
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "Spectacolul lui Dinu Cernescu nu este sofisticat, nu este teatral în sine, el este o dezbatere, realist concepută într-o atmosferă bine marcată despre om şi forţa sa, manifestate în plan politic şi social."
- "Respirări" - recital din poezia lui Nichita Stănescu
Petre Ghelmez în "Tribuna României": "Ne întoarcem gândul cu recunoştinţă către toţi cei ce cu har, credinţă şi pasiune au creat în acest început de toamnă, o seară de artă mare."
- "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Petre Ghelmez în revista "Teatru": "Spectacolul de la Teatrul Mic, mi se pare un moment de referinţă în seria reprezentaţiilor cu "O scrisoare pierdută", în faţa căreia ne scoatem pălăria."
- "Cameristele" de Jean Genet
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "Acest spectacol original şi solid va cuceri publicul prin creativitatea demonstrată de cele trei interprete, de regizor şi scenograf."
- "Astăseară stau acasă" de Toni Grecu şi Doru Antonesei
Cronică din "Tribuna României": "Un spectacol viu, antrenant, care repune totodată în discuţie o problematică pe cât de comună pe atât de interesantă: viaţa de zi cu zi, a fiecăruia dintre noi, îmbinând umorul frust, ironia fină şi satira şfichiuitoare."
- "Maidanul cu dragoste" de George Mihail Zamfirescu
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "Important este şi rămâne că se reconfirmă prin "Maidanul cu dragoste", resursele tinere pe care le-a adunat cu pricepere această instituţie teatrală la care fiecare spectacol înseamnă o surpriză."
- "Arta iubirii" - recital de poezie
Cristina Dumitrescu în revista "Teatru": "Prin cuvânt, dincolo de cuvânt, uneori şi în pofida cuvântului, dar tot în slujba lui, de fapt totul se plasează sub semnul unui puternic magnetism artistic, al unei comunicări vibrante, am spune copleşitoare, între vers, actriţă şi sală."
- "Don Juan" de Moliere
Marian Popescu în "Flacăra": "M-am gândit, în urma acestui spectacol, la o corecţie necesară: nerevenirea noastră în sala de teatru în condiţiile acestei perioade foarte agitate pe toate planurile - "Don Juan" la "Mic" poate fi un argument, mai bine zis o sugestie în favoarea acestei reveniri."
- "Mătrăguna" de Nicollo Machiavelli
Premiul UNITER pentru regie 1991 - Dan Micu
Natalia Stancu în "Curierul Naţional": "Cu toţii au o extraordinară consistenţă, greutate şi pregnanţă."
- "Elisabeta, din întâmplare o femeie" de Dario Fo
Daniela Mişcov în "România liberă": "Un spectacol care are toate şansele să placă unor diverse categorii de spectatori, în primul rând datorită interpretării extraordinare a Leopoldinei Bălănuţă"
- "Regăsire" ("Trovarsi") de Luigi Pirandello
Premiul de interpretare feminină - Valeria Seciu la Festivalul Naţional I.L. Caragiale - Ediţia II-a 1991
Valentin Dumitrescu în "Revista 22": "Toţi aceştia, cu un excelent spirit de echipă şi, totodată, cu personalitate şi implicare distinctă, dau culoare şi viaţă unui spectacol care poate fi socotit un eveniment."
- "Fazanul" de George Feydeau
I. Airinei în "Azi": "Este cea mai recentă întâmplare artistică a Teatrului Mic, pe scena căruia putem revedea actori de talent într-un joc de excepţie."
- "Jaques şi stăpânul său" de Milan Kundera (după Diderot)
Premiul ziarului "Libertatea" pentru cea mai spirituală contribuţie artistică în Festivalul I.L. Caragiale - stagiunea 1991-1992
Premiul pentru cea mai bună scenografie - Maria Miu (costume)
Alice Mirga în "Dreptatea": "Mulţumim actorilor Teatrului Mic pentru spectacolul realizat şi pentru clipele de neuitat pe care ni le-a dăruit"
- "Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu
Marina Constantinescu în "România literară": "Un spectacol serios, profund, care nu păstrează din text decât comedia de limbaj. De fapt, o farsă macabră, (şi erotismul este aici macabru, grotesc), foarte bine regizată şi jucată, un debut important şi un afiş valoros pentru Teatrul Mic."
- "Migrena" de Hanibal Stănciulescu
Cronică în revista "Zig - Zag": "Se afirmă un nou dramaturg. Echipa de actori a Teatrului Mic reuşeşte un spectacol, care a cucerit publicul în seara premierei. Piesa nu e doar o parabolă, cu pare la prima vedere, ci şi o satiră politică ţintind în contemporaneitate"
- "Dacă dă Dumnezeu şi plouă" de Th. Denis Dinulescu şi Nicolae Mateescu
Luminiţa Codrea în ziarul "Azi": "Regia lui Dan Micu are marele merit de a servi textului şi actorilor. şi, oricum ca director al teatrului, el ne asigură că la "Mic" există un veritabil echilibru repertorial"
- "Mlaştina" de Caryl Churchil
Florica Ichim în "România liberă": "Tânăra regizoare Andreea Vulpe şi-a asociat trupa Teatrului Mic într-o întreprindere dramaturgică purtând semnătura lui Caryl Churchil, autoare britanică efervescentă, duşmană a structurilor dramatice convenţionale, ceea ce în principiu putea rima cu începutul de carieră al regizoarei"
- "Dragostea celor trei portocale" Carlo Gozzi
Premiul pentru debut-regie - Nona Ciobanu la Festivalul I.L. Caragiale 1994
Anca Delia Comăneanu în "Tineretul liber": "Urmărind spectacolul simţi că teatrul românesc n-a murit încă şi că după un scurt colaps de tranziţie, încet, dar sigur, el îşi revine, aducând în prim plan nume de actori şi de regizori noi"
- "Don Quijote" de Mihail Bulgakov (după Cervantes)
Ilinca Florescu în "România liberă": "... cuplul principal merită să fie văzut şi Teatrul Mic se cade a fi sprijinit în încercarea de a-şi regăsi locul ce-l merită trupa sa în atenţia publicului"
- "Cercul" (Hora) de Arţur Schnitzler
Victor Scoradeţ în "Contemporanul": "Pe scena Teatrului Mic, Dragoş Galgoţiu construieşte cu minuţie şi fineţe o lume elegant-grotescă, distins-bolnavă, asupra căreia erosul acţionează ca un fel de respiraţie artificială. El preferă să agaseze, să irite, cel puţin într-o primă fază. şi place cu atât mai mult acelora care reuşesc să treacă de acest obstacol"
- "Moartea mănâncă banane" de Alfonso Zurre
Alice Georgescu în "Rampa": "Este o mizanscenă ce se sprijină în măsură decisivă pe colaborarea cu actorii, lăsaţi să se desfăşoare în voie, nu însă lipsiţi de o îndrumare atentă. Iar rezultatul colaborării e mai mult decât mulţumitor, astfel că interpreţi pe care i-am văzut mai rar în ultima vreme, precum Adriana şchiopu sau Mihai Dinvale (jucând trei roluri) se arată la înălţime. şi dacă vocaţia comică a Cocăi Bloss (în două excelente travestiuri) şi a lui şerban Ionescu este acum din nou şi copios probată, înzestrarea dovedită "în domeniu" de radu Amzulescu este o surpriză dintre cele mai plăcute"
Teatrul Foarte Mic - care s-a deschis în 14 noiembrie 1979, ca a doua scenă a Teatrului Mic, cu premiera "O şansă pentru fiecare" de Radu F. Alexandru, a fost de la început în atenţia presei, astfel că majoritatea spectacolelor care au rpimit calificative bune, au stârnit interesul publicului. Reproducem câteva fragmente din aprecierile cronicarilor şi distincţiile obţinute de reprezentaţiile acestei scene:
- "O şansă pentru fiecare" de Radu F. Alexandru
Natalia Stancu în "Scânteia": "Construită sub semnul devenirii, oamenii atât de complexi din "O şansă pentru fiecare" se ridică în faţa noastră la demnitatea unor eroi"
- "Copii lui Kenedy" de Robert Patrik
Aurel Bădescu în "Contemporanul": "Dincolo de performanţele actoriceşti individuale (şi sunt aici performanţe ieşite din comun), trebuie remarcat caracterul de echipă al acestui spectacol"
- "Stop pe autostradă" de Aldo Nicolaj
Radu Popescu în "România liberă": "E cazul, nu numai să fie aplaudată într-o seară, nu numai să fie elogiată într-o cronică, atât de efemeră, creaţia ei din drama lui Aldo Nicolai trebuie să rămână în amintire. De altfel, nici nu poate fi uitat."
- "Un pahar de sifon" de Paul Everac
Premiul I - spectacol - Festivalul Naţional "Cântarea României"
Premiul I - interpretare - Leopoldina Bălănuţă - Festivalul Naţional "Cântarea României" 1980
Premiul ATM 1980 - pentru rol feminin - Leopoldina Bălănuţă
Premiul de rol feminin - Gala dramaturgiei româneşti Timişoara - 1981 Adrian Dohotaru în "Flacăra": "Sunt infinite nuanţele care compun acest personajîn interpretarea pe viaţă şi pe moarte a Leopoldinei Bălănuţă. De aceea, uluiala noastră în faţa extraordinarei sale dăruiri, în timpul unui suspin care a fost actul artistic"
- "Necunoscuta şi funcţionarul" de Aldo Nicolaj
Margareta Bărbuţă în "Informaţia Bucureştiului": "Comedia amară a lui Aldo Nicolai e de fapt o cerbă satiră politică şi, totodată, un apel viguros la conştiinţa şi responsabilitatea adevărată"
- "Mârâiala" de Paul Cornel Chitic
Miruna Ionescu în "Scânteia tineretului": "Spectacolul semnat de Cristian Hadji-Culea este de o cursivitate de invidiat, de o claritate de pătrundere a esenţei unui text dificil (mai ales prin formula adoptată, câteodată din teatru în teatru, alteori de un realism cinematografic, alteori de un simbolism pregnant), dar şi forţa şi ştiinţa de a da trup, realitatea palpabilă unei scriituri cantonată în sfera ideilor"
- "Doi pe un balansoar" de William Gibson
Ileana Berlogea în "Scânteia": "Montarea de azi a Teatrului Mic nu este o simplă reluare a succesului de acum aproape două decenii, ci mai degrabă o posibilitate de afirmare a unor noi tineri, lansarea şi sprijinul lor fiind o dimensiune constantă a activităţii Teatrului Mic"
- "Politica 1" de Theodor Mănescu
Virgil Munteanu în revista "Teatru": ""Politica" a îmbrăcat la Teatrul Foarte Mic haina unui spectacol de idei, pasionant, de o mare efervescenţă şi actualitate"
- "Fluturi... fluturi" de Aldo Nicolaj
Marian Popescu în "Contemporanul": "Antrenând în acest spectacol şi studenţii de la IATC (Carmen Tănase şi Radu Duda), Olga Tudorache a iniţiat o probă autentică în arta actorului"
- "Nu pot să dorm" de Ion Brad
Vasile Netea în "Contemporanul": "Personajele lui Ion Brad constituie un "memento" al vremurilor trecute dar totodată şi a celor viitoare, patriotismul ce ţâşneşte din scenele şi tablourile inimii"
- "şoareci de apă" de Mihai Rădulescu
Ileana Berlogea în "România literară": "Într-un spaţiu restrâns, cu mijloace puţine dar cu un text încărcat de semnificaţii, doi actori talentaţi şi plini de dăruire şi viziune regizorală definită printr-o atitudine limpede, "şoareci de apă" de M. Rădulescu nu înseamnă numai lansarea unui dramaturg, ci încă un important spectacol politic ce pune în evidenţă capacitatea actorului nostru de participare la marea dezbatere de idei şi probleme contemporane, pledând pentru păstrarea demnităţii umane refuzului minciunii"
- "Trestia gânditoare" de Theodor Mănescu
Valentin Silvestru în "România literară": "Alegerea Teatrului Mic confirmă încă odată programul politic al teatrului, angajarea acestui colectiv pe direcţia spectacolului-dezbatere"
- "Romanţă târzie" de Peter Turrini
Ileana Lucaciu în "Săptămâna": "... rare sunt împlinirile actoriceşti cu totul deosebite cum oferă astăzi Tatiana Iekel şi Nicolae Dinică"
- "Lewis şi Alice" de Michel Suffran şi Martine de Breteuil
Irina Coroiu în revista "Teatru": "Un aer vag desuet, o intenţionată pedanterie planează asupra montării pe care realizatorii, conduşi de Nicolae Caranfil şi cu aportul discret dar exact al scenografului Dan Manoliu, au conceput-o întâlnită parcă în pânza fină a nostalgiei idealului de puritate"
- "Ana-Lia" de Dina Cocea
Marian Popescu în "România literară": "Experienţa de viaţă a Anei, Dina Cocea îi asigură prin zestrea sa artistică gravitate şi un echilibru stabil"
- "Bătrâna şi hoţul" de Viorel Savin
Ludmila Patlanjoglu în "România literară": "Cu "Bătrâna şi hoţul" Viorel Savin debutează notabil pe scena bucureşteană. Spectacilul inspiră nobleţe, având semnificaţie specială în peisajul teatral actual"
- "Joc ciudat" de Radu Iftimovici
Dinu Kivu în "Contemporanul": "Dramaturgul îşi stăpâneşte bine tehnica predilectă şi de altfel - fără să fie o capodoperă (există în ea locuri comune) - "Joc ciudat" devine pretextul unui spectacol care se urmăreşte cu atenţie şi interes"
- "Goeţe a spus" de Pierre de Boisdeffre
Valentin Silvestru în " România literară": "Scena, actorii, regizorul, scenograful au dăruit scrierii tot ce era necesar ca ea să capete consistenţa spectaculară"
- "Noapte bună, mamă" de Marsha Norman
Ileana Berlogea în "Scânteia": "Găsind un desăvârşit echilibru între construcţia calculată a rolului şi fineţea trăirii, între condamnarea şi înfierarea personajului şi bucuria jocului, Olga Tudorache ne aminteşte încă odată prin măiestria pe care o trezeşte, admiraţia pentru actul creator"
- "Dragă Joey (Dragă mincinosule)" de Jerome Kilty
Ludmila Patlanjoglu în "România literară": "Sub bagheta Danei Dima este apreciabil efortul de a portretiza al interpreţilor"
- "Artur Osânditul" de Matei Vişniec
Anca Delia Comăneanu în "Contrapunct": "Dincolo de mici imperfecţiuni ale spectacolului este bine că " Artur Osânditul" a văzut în sfârşit lumina rampei. Sper că este vorba de o ruptură şi nu de o cută în faldurile puterzite ale puterii"
După decembrie 1989, reflectarea activităţii teatrelor în presa cotidiană şi de specialitate a fost mult diminuată, întrucât ziarele şi revistele au acordat prioritate altor evenimente politico-sociale "la ordinea zilei". În plus, fluctuaţia apariţiei şi dispariţiei unor periodice teatrale, ca şi inexistenţa cronicilor teatrale în marile cotidiene naţionale, au produs un recul al muncii de presă în jurul premierelor. De aceea, se remarcă o prezenţă mai scăzută a activităţii Teatrului Mic în paginile ziarelor şi revistelor.