Marcată, în primul rând, de modelul castelului fortificat medieval, arta construirii fortificaţiilor -- care priveşte oraşele -- a fost apoi transferată bisericilor-fortăreţe: zidurile au fost înălţate, au fost prevăzute cu un drum de strajă deschis şi au fost întărite de un rând de turnuri de apărare. Poarta a fost întărită, pe din afară, cu fortificaţii suplimentare. Adeseori s-a ajuns la situaţia construirii unei a doua sau a treia incinte. Cele mai vechi biserici-fortăreţe, care datează din aceasta epocă, [...] se găsesc în Ţara Bârsei. Motivul pentru care a luat avânt construirea fortificaţiilor la bisericile aşezate în câmpie este acela că ele nu sunt protejate decât până în dreptul turnului de vest. Cea mai importantă biserică fortificată din Transilvania este cea de la Prejmer. Acest edificiu în formă de cruce, care datează de la începutul goticului, a fost influenţat de şantierul cistercian de la Kerz [...]; el a fost înconjurat de ziduri având o înălţime de 12 metri. Aceste ziduri descriu un plan patrulater cu unghiurile rotunjite şi sunt protejate de palisade, şanţuri umplute cu apă, patru turnuri şi două fortificaţii avansate [...]. În interiorul acestui perimetru, construcţiile sprijinite de zidul de incintă erau construite cu trei sau patru etaje; împărţite în 60 de compartimente, ele erau prevăzute cu beciuri şi cu 260 de hambare.

În alte regiuni colonizate, acolo unde caracteristicile peisajului colinar au fost judicios folosite, fortificaţiile sunt complet diferite. Una dintre cele mai mari şi cele mai cunoscute biserici-fortăreţe este cea de la Biertan, care se ridică pe un deal, în centrul comunei. Biserica-hală, cu trei nave, datând din perioada goticului târziu, a fost ridicata în 1500 - 1516, corul edificiului preexistent fiind înălţat cu un nivel fortificat. Zidul de incintă, care datează din aceeaşi epocă, a fost întărit, în cursul sec. al XVI-lea, cu 8 turnuri, el desfăşurându-se în forma de spirală, asemenea unei centuri cu trei turnuri, în jurul dealului.

Biserica şi-a păstrat mobilierul său datând de la sfârşitul epocii gotice, din care un altar compus. Se mai pot încă observa frescele de la începutul sec. al XVI-lea, pe turnul sudic al zidului interior de incintă, ca şi pietrele tombale ale mai multor episcopi saşi. Începând din 1993, aceasta biserică-fortăreaţă, ca şi căile de acces din jur, fac parte din lista patrimoniului mondial, elaborată de către UNESCO. În epoca în care a fost întărit corul de la Biertan, fortificarea clădirilor ecleziastice continuă, deopotrivă, mai peste tot. Turnul vestic era înălţat şi înzestrat cu etaje, având un rol defensiv, folosindu-se un mare număr de variante -- în ceea ce priveşte mijloacele de apărare puse în opera şi formele arhitecturale. Se ridica un al doilea turn, dedesubtul corului sau al unei intrări laterale.