Pentru perfecţionarea protejării edificiului, navele laterale erau, adeseori, demolate; din piatră sau din bârne de lemn erau construite niveluri defensive sub cor, ori dedesubtul întregului ansamblu de clădiri ecleziastice, pe console sau pe arce butante, sub contraforturi. [...] Sfârşitul sec. al XV-lea marchează o ultimă etapă importantă în istoria construirii bisericilor fortificate: în unele locuri, după demolarea vechilor construcţii ecleziastice, ale bisericilor întărite, s-au ridicat noi construcţii unitare, compuse dintr-un singur corp de clădiri, cu etaje defensive, sprijinite pe console şi cu arce butante situate între contraforturi; aceste fortificaţii au fost prevăzute cu ferestre de tragere, catapulte şi metereze. O clopotniţă, construită separat, a fost inclusă în zidul de incintă. [...] Bisericile [...], toate, sunt -- dincolo de interesul pe care îl prezintă pentru studiul fortificaţiilor -- martori semnificativi pentru istoria artei şi a arhitecturii Europei centrale şi ale Transilvaniei medievale, marcate de influenţele din sudul Germaniei, din Boemia şi din Austria, din epoca romanica şi până la sfârşitul goticului. [...] Bisericile întărite şi bisericile-fortăreţe sunt [...] expresia cea mai marcantă a expresiei publice săseşti şi semnul identificării cu propriul trecut. [...] Pentru a exprima cu justeţe semnificaţia bisericilor-fortăreţe săseşti din Transilvania, a fost scos la lumina, în urma unei initiative germano-române, proiectul includerii pe lista UNESCO a patrimoniului mondial a unor exemple reprezentative ale diferitelor tipuri de aglomerari, cândva germane, inclusiv satele: Câlnic, Valea Viilor, Saschiz, Viscri şi Prejmer (numai biserica-fortăreaţa de la Biertan figurând, actualmente, pe lista).