Cuprins

III.2. Edificiul de cult din punctul Drumuş (Edificiul T II)

Cristina Crăciun, Anişoara Sion

Tipologie - Punere în operă - Catalog - Catalog ceramic Geniul Sardeatilor - Lista ilustraţii

Situl a fost descoperit întâmplător în urma practicării unui drum de acces către platou, pentru executarea unor lucrări de foraj; drumul a rupt zidul perimetral de nord-vest al curţii edificiului şi a distrus parţial zona de acces. S-a luat decizia cercetării zonei platoului; săpătura a dus la descoperirea unui edificiu numit convenţional T II. În momentul începerii săpăturii de salvare, situl era deja invadat de pădure pe circa o pătrime din suprafaţa sa.            În antichitate, locul pe care este amplasat edificiul avea vedere directă atât spre valea râului Găuri sau spre exploatarea minieră de la Cetate, cât şi spre dealul Carpeni. Amplasamentul era în afara zonei de interes minier major, dar în apropierea drumului roman care mergea probabil paralel cu albia râului Găuri.            La nord-vest de edificiu, la o distanţă de câţiva zeci de metri se află un izvor natural de apă, cu debit mare şi constant, menţionat şi pe hărţile din secolul trecut.            Cunoscând orientarea zidului perimetral al edificiului, ca urmare a secţionării acestuia de către drumul vicinal modern, secţiunile şi casetele (Fig. 1-2) au fost amplasate astfel: SI (24 x 2 m) a urmărit stratigrafia edificiului, aproximativ pe axul longitudinal al acestuia (Fig. 3); SII A şi B (40 x 1 m), orientată sud-est-nord-vest, perpendicular pe SI, a urmărit clarificarea stratigrafiei amenajării platoului pentru construcţia edificiului şi organizarea spaţiului în zona porticurilor şi pe laturile de nord-vest şi nord-est ale curţii; SII A a permis verificarea sistemului de drenare a scurgerilor de apă dinspre pantă către latura de sud est a curţii edificiului; în SII A în C21 a fost descoperită fundaţia de piatră a unei construcţii conservată numai la nivelul primei asize a fundaţiei (Fig. 2); orientarea acesteia este sud-est-nord-vest, la cca. 17,5 m distanţă de edificiul T II; SII B nu a putut fi mult extinsă către nord-vest, spre marginea platoului de la sud de valea Găuri, din cauza suprafeţelor împădurite din zonă (Fig. 2); SIII (14,5 x 2 m), paralelă cu SI. Casetele C1-C9, de dimensiuni variabile, au fost dispuse de aşa manieră încât să acopere întreaga suprafaţă a edificiului şi spaţiile exterioare de circulaţie ale acestuia (Fig. 2).            Au fost realizate două secţiuni transversale ale edificiului pe baza profilelor din C5, SI, C3a şi C3b şi respectiv, C8, SI, SIII şi C1. (Fig. 4/1; 5). Un profil al zonei de acces (distrusă de amenajarea drumului vicinal actual) în edificiu a fost reconstituit prin curăţarea rambleului de pe partea estică a drumului modern (Fig. 4/2).            În momentul încheierii săpăturii, suprafaţa întregului edificiu a fost decopertată şi cercetată arheologic, cu excepţia unei mici suprafeţe din colţul de sud-vest şi a unei porţiuni din zona de acces vicinal a terenului.            La circa 55-60 m sud de edificiu, pe dealul de la sud-est, au fost practicate SIV şi următoarele unde au fost cercetate morminte aparţinând zonei funerare T I-T II.            Construcţia este de formă trapezoidală în plan cu laturile lungi (măsurate pe exterior) x1 de 23,50 m şi x2 de 23,35 m; laturile scurte au dimensiuni care variază între 11,35 m (y2) şi 12,90 m (y1).            Diferenţa dintre cele două dimensiuni ale laturilor înguste y1 şi y2 se datorează unor greşeli sau adaptări ale proiectului la punerea în operă, formei terasei pe care a fost amplasat edificiul, dar şi alunecării pe pantă a zidurilor. Deformări semnificative s-au produs la zidul x1, mai ales în zona colţului de nord-vest al edificiului (Fig. 2).            Edificiul a fost construit pe marginea platoului, în imediata apropiere a frângerii pantei, ceea ce a implicat o activitate laborioasă de amenajare a terenului. Din rezultatele săpăturii putem preciza că pentru amenajarea terasei pe care este amplasat edificiul, s-a decapat o zonă largă din solul antic, ajungându-se în unele situaţii până la nivelul rocii sedimentare pe care o suprapunea. Terasarea s-a făcut şi în exteriorul construcţiei, până la o distanţă de 17 m de zidul perimetral y2, punct în care panta dealului coboară brusc către nord-est, iar roca apare chiar la suprafaţă. Din configuraţia păstrată a terenului şi pe baza amenajărilor surprinse în profilul stâng al drumului de acces actual, presupunem că din acest punct urca şi drumul de acces către zona sacră (Fig. 4/2).            Datorită amenajării prealabile construcţiei, zidurile nu au o cota de fundaţie foarte adâncă, fiind executate fie în şanţ de fundaţie umplut cu pietre mici amestecate cu lut galben, clisos, fie construite direct pe stânca naturală, din pietre legate cu pământ.            Faţă de cota ultimului nivel de călcare, N2 (sondaje în C6a şi C3b), nivelul de la care începe fundaţia zidurilor în diferite compartimente ale edificiului este următorul:            în exteriorul intrării de pe latura de nord-est (y2) cota de la care începe fundaţia este +778,78 m faţă de +779,19 m nivel de călcare (N2) în interiorul curţii: groapa de fundaţie taie stânca naturală;            în exteriorul spaţiului F, spre est, unde cota de călcare din curtea A este +779,21 m (N 2), fundaţia zidului începe la +779,12 m, adâncindu-se cel puţin 0,70 m;            în exteriorul zidului perimetral y1, cota la care începe groapa de fundaţie este + 778,47 m faţă de +779,62 m nivel de călcare din faza a doua (vezi şi Fig. 4/1).            Sondajele făcute pentru verificarea fundaţiilor în toate spaţiile edificiului (Fig. 12/1-3; 13/2-3) arată că la nivelul superior al fundaţiei grosimea acestora era aproximativ egală cu cea a primei asize a elevaţiei, substanţial mai redusă decât cea înregistrată în releveu la partea superioară a zidurilor conservate in situ.            În elevaţia păstrată, apareiajul zidurilor seci din piatră legată cu pământ este de tip poligonal frust, cu încercarea de orizontalizare a asizelor (Fig. 10/1-2; 11/4-6). Zidurile sunt construite din pietre, de forme şi dimensiuni variabile, care nu prezintă alte urme de cioplire în afara planurilor din carieră; pe nivelul aceleiaşi asize a elevaţiei se constată aranjarea în pereche a planurilor drepte sau alternante de volume care asigură o "ţesere" de la o asiză inferioară la cea de deasupra ei. Atât în fundaţie, cât şi în elevaţie, pietre mai mici sunt introduse în liantul lutos pentru a-i da mai multă consistenţă sau sunt aşezate chiar înclinate la 45°. Pe faţa exterioară a zidului perimetral y1 apar în construcţie şi pietre de mari dimensiuni, pe care le găsim de obicei în zonele de colţuri sau la intersecţii de ziduri (Fig. 12/1).            Grosimea zidurilor perimetrale edificiului este următoarea: pe latura y2 (sondaj în C7) = 1,00 m; pe latura x2 (sondaj C7) = 1,10 m, cu o uşoară îngustare către zona de sud-vest a edificiului, unde terenul era mai ferm; în C5 lăţimea zidului perimetral este de circa 0,90 - 1,00 m; pe latura y1, lăţimea zidului este de 0,80 m în C6a şi de 0,72 m în C6b, îngroşându-se către colţul nord-vestic, până la valoarea de 1 m în C4; în fine, zidul perimetral pe latura x1 are grosimea de 1,00 m în C4. Valorile de 1,10 -1,12 m din C3b (în dreptul platformei cellei) şi de 1,15-1,20 m în C2, aşa cum apar ele înregistrate în releveul edificiului (Fig. 2), se datorează dislocării pietrelor din zid şi alunecării pe pantă; în cele două sondaje din C3a, s-a putut constata că "evazarea" spre exterior a zidului x1 este de minim 0,35 m.            Din cercetarea arheologică nu rezultă existenţa unei anexe a edificiului adosate acestuia.            În edificiul T II au fost surprinse două nivele de călcare, atât în interior, cât şi în spaţiul de circulaţie exterior, corespunzătoare a două faze, definite ca N1 şi N2. Direct pe stâncă sau în stratul de pământ galben compact sunt săpate fundaţiile edificiului. Nivelul de călcare N1, corespunzător primei faze a construcţiei şi primei etape de funcţionare a clădirii, a fost evidenţiat arheologic în spaţiul C (cota de nivel + 778,72 m: podea de lut pe suport de pietre de mici dimensiuni, lut galben tasat fixat cu pietre de mici dimensiuni).            Deasupra nivelului N1, apare un strat de umplutură, gros de circa 0,30-0,40 m, de culoare galben-maronie, amestecat cu pietre mici, pietriş şi nisip (Fig. 5), casetele C3a, C3b, SI, C5.            Peste stratul de umplutură apare nivelul ultim de călcare, N2, reprezentat de un pavaj compus din pietre mici rotunde cu diametrul de 0,05-0,07 m, legate cu lut galben nisipos amestecat cu pietricele mici - prundiş, bine compactate: cota de nivel are valorile de + 779,22 m-779,26 m şi + 779,64 m în spaţiul E.            Subliniem că pe tot parcursul existenţei edificiului, compartimentele nu şi-au schimbat funcţiunea, deşi s-au produs unele modificări în traseele de circulaţie din interior.            Pe laturile x2 şi y1, în exteriorul construcţiei a fost sesizată amenajarea unei platforme perimetrale, a cărei lăţime se înscrie între valorile de 1,40-1,50 m (Fig. 5, 10/2).            Platforma este construită din pietre mari, legate cu lut galben. Spaţiile dintre pietrele mari au fost completate cu pietre de mici dimensiuni. Platforma care lonjează zidul perimetral x2 are cota de + 779,77 m în SII A şi coboară într-o pantă uşoară spre sud-vest. În colţul de sud-vest cota platformei este de +779,51 m. Pe latura y2, panta devine ceva mai accentuată. În SI şi casetele C8, C5, C6, C4, la extremitatea platformei, lată de 1,50 m, a fost sesizată pe circa 0,20 m o alveolare a terenului, special amenajată, cu o cotă inferioară nivelului platformei din piatră şi pe care o presupunem a funcţiona aidoma unei rigole ce colecta apele scurse de pe panta dealului şi le dirija dincolo de platforma de circulaţie exterioară. Cota de nivel a platformei este de +779,68 m, iar cota de nivel a "rigolei" are valoarea de +779,56 m (Fig. 2, 5, 10/2).            Zidul perimetral închidea un peristylium dezvoltat pe trei laturi x1, x2, y2, în jurul unei curţi lungi de 12,30 m pe axul longitudinal al edificiului şi lată de 6,50 m în dreptul platformei cellei. După imensa cantitate de piatră găsită în săpătură, zidul exterior era un zid plin până la cota acoperişului porticelor.            Coloanele porticului din lemn se rezemau pe un soclu continuu (zid sec) lat de circa 0,65-0,70 m, care se înalţă deasupra nivelului curţii cu circa 0,35-0,40 m; lăţimea coridorului de circulaţie acoperit este cuprinsă între 1,20 şi 1,30 m (Fig. 3, 5).            Precizăm că pe nici unul din zidurile a, b, c nu s-au găsit repere de punere în operă a unei coloane. Fundaţia lor este mai puţin adâncă decât cea a zidurilor perimetrale cu cca. 0,25-0,30 m (Fig. 5).            Diferenţa între nivelul de călcare din curte şi cel din portic este de +0,40 m (cota nivelului de călcare din curtea edificiului antic este de +779,21 m). Atât curtea, cât şi galeria porticului au fost, în ambele faze de construcţie ale edificiului, acoperite cu un pavaj din pietre rotunjite, de dimensiuni mici şi mijlocii, prinse în lutul galben, de tipul solum festricatum. Acest tip de pavaj era o practică curentă şi în cazul unor edificii impozante din lumea greacă sau elenistică.            În curtea edificiului, la jumătatea distanţei dintre galerie şi latura opusă lui, s-au găsit 6 altare votive întregi (în stare bună de conservare) şi şapte-opt în stare fragmentară.            Planul edificiului se compune dintr-un spaţiu central, curtea C, înconjurată pe trei laturi (spaţiul B) de porticurile a, b, c. La intrare, în exteriorul curţii se află un vestibulum foarte îngust A, iar pe latura opusă, între zidul perimetral y1 şi curte, spaţiile închise E şi F. Spaţiul F este prevăzut cu trepte pe toată lungimea laturii de est. De-o parte şi de alta a încăperii E se află spaţiile D şi G (Fig. 2, 6, 13/1-4).            În centrul curţii, către sud-est se află spaţiul F (cella) compus din treptele de acces şi platforma statuii sau altarului divinităţii protectoare a edificiului. Cele trei trepte sunt foarte înguste, particularitate cunoscută şi la alte monumente mai impozante: diferenţa de nivel între treapta cea mai înaltă şi curtea A este de circa 0,50 cm. Dimensiunea pe axul longitudinal a treptelor de acces şi platformei este extrem de redusă (2,55 m); lăţimea acestui spaţiu este de 5,05 m.            În spatele spaţiului F se află spaţiul E (opisthodom?), cu dimensiunile interioare de 3,80 x 4,90 m în prima fază şi 3,50 x 4,72 m în faza a doua. Cota maxim păstrată a zidului despărţitor dintre spaţiile E şi F este de +779,89 m, mai ridicată cu cel puţin 0,30 m faţă de cota nivelului N2 din interiorul încăperii E (+779,62 m), ceea ce ne obligă să presupunem că cele două compartimente nu comunicau între ele printr-o deschidere practicată direct pe nivelul de călcare. De asemenea, la cota de nivel a elevaţiilor păstrate, nu am surprins accese sau deschideri ale spaţiilor D şi G către încăperea E.            În casetele C5, C3 şi în SI au fost descoperite mai multe blocuri semifasonate, circa 10-16 exemplare, de formă trapezoidală în plan şi circa 20-26 pietre de formă rectangulară alungită, cu faţa lisă. Toate erau concentrate în curtea edificiului, în zona dintre aliniamentul altarelor votive şi trepte. Deşi nu s-a descoperit nici un indiciu in situ, presupunem că făceau parte din zidul dinspre curte al faţadei cellei. Absenţa urmelor de mortar, chiar şi la această parte a edificiului, indică folosirea aceleiaşi maniere constructive, pietre legate cu pământ, pentru toate elevaţiile zidurilor.            Spaţiul de circulaţie, mărginit spre interior de portic, comunica în prima fază de existenţă a edificiului cu cele două încăperi D şi G, dispuse de o parte şi de alta a încăperii E: dimensiunile interioare ale celor două spaţii sunt 2,75-3,50 x 5,20 m (în C3a) şi respectiv 2,50 x 5,10 m (în C5).            În faza a doua a edificiului, trecerea din porticul lateral drept în spaţiul corespondent D a fost obturată printr-un zid transversal d. În C3a a fost descoperită substrucţia lată de 0,45 m, păstrată la nivelul unei singure asize (solin din piatră de mărime mijlocie, de formă neregulată) a unui perete-uşă din lemn, care închidea spaţiul cubiculului drept (Fig. 2). În acest spaţiu, cu suprafaţa de 15,34 m², au fost descoperite, deasupra pavajului, sub dărâmătura de pietre, numeroase fragmente ceramice (în special din categoria veselei pentru mâncare ).            Tot în faza a doua a fost obturat accesul în porticul lateral stâng: fundaţia descoperită în caseta C7 (Fig. 2) indică un traseu de urmat, chiar din dreptul intrării în curte.            Spaţiul G are o suprafaţă mai mică decât pandantul lui de pe latura opusă 13,41 m faţă de 15,34 m (5,20 x 2,85 m), adică 14,82 m2. Accesul (observat la nivelul fundaţiilor din C6) era liber, atât din galerie, cât şi din curte.            Amenajarea drumului vicinal care a tăiat zidul perimetral exterior y2 şi fundaţia porticului de pe această latură a distrus în cea mai mare parte vestibulum-ul edificiului, urme ale fundaţiei acestuia fiind doar sesizate în C7 şi C9.            În SII B şi C2, unde săpătura s-a realizat după defrişarea arborilor tineri de 15-20 ani, nu am putut sesiza traseul fundaţiei zidului corespunzător de pe această latură, cota la care se afla actualmente terenul fiind ceva mai coborâtă decât cea a fundaţiei propriu zise.            Grosimea zidului de fundaţie al vestibulum-ului a1 este de 0,65 m; talpa de fundaţie a zidului a apărut la cota de nivel de + 778,94 m; un nivel de călcare (N1?,N2?) în spaţiul A, a fost sesizat la cota de + 779,30 m, mai înalt cu circa 0,10 m faţă de nivelul de călcare din curte, în faza N 2; lăţimea spaţiului, aproximată după urmele din C9, era de circa 0,98-1,03 m; presupunând o dezvoltare simetrică pe faţadă, ar rezulta că lăţimea vestibulum-ului este de minimum 4,75-4,90 m şi de maximum 6,21 m, adică lăţimea curţii între porticurile a şi c. O reconstituire a profilului longitudinal al zonei de acces indică un acces amenajat cel mai probabil în trepte către zona edificiului sacru (Fig. 4/2). Astfel, la 17 m distanţă de zidul a1, stânca naturală a fost decapată pe verticală. Cota nivelului de călcare antic, peste care se aşează stratul de dărâmătură, este de + 775,42 m. La cota de 13,70 m şi 15,50 m, pe profilul sudic al C9 au fost identificate stratigrafic cotele treptelor de pe drumul de acces. Din dreptul cotei de 15,50 m, până la intrarea în vestibulum se distinge în profil stratul suport al pavajului din zona intrării. Cu excepţia câtorva pietre de mai mari dimensiuni, rectangulare în plan, în zona vestibulum-ului nu am găsit piese care să permită ipoteza existenţei unor coloane din piatră pe faţada de la intrare.            În ceea ce priveşte datarea construcţiei, moneda din timpul lui Hadrian (Fig. 14/1a-b), găsită pe platforma exterioară a zidului x2, este un terminus post quem pentru prima fază de existenţă a edificiului sacru. Nu s-au sesizat urme ale unor distrugeri sau incendieri între cele două faze. De altfel, faza a II-a este sesizabilă mai ales în stratigrafia zonelor de circulaţie din interiorul edificiului şi în spaţiul central E unde s-a surprins o îngroşare a zidurilor cu circa 0,15-0,20 m spre interior.            În spaţiile D, E, F, ca şi în spaţiile porticurilor, s-au descoperit pe pavajul N2 urme de arsură şi cărbune, care provin de la acoperişul de lemn al spaţiilor respective. Altarele votive B, C, D, E, H, puse parcă intenţionat cu scrisul în jos, dar păstrând o distanţă aproximativ egală în cadrul aliniamentului, sugerează o prăbuşire petrecută în acelaşi moment (Fig. 14/2), în timp ce celelalte par a se fi prăbuşit ulterior (Fig. 14/3). Datele arheologice din spaţiile D, F, G indică un sfârşit prin incendiere a cărui datare absolută nu o putem preciza. Inventarul mobil ceramic ar pleda pentru funcţionarea edificiului şi în prima jumătate a secolului al III-lea; pe baza onomasticii dedicanţilor, pe care o considerăm un reper mai sigur, credem că această perioadă nu poate fi extinsă dincolo de anul 212.            Nu s-au surprins arheologic refolosiri ale spaţiului în perioada post romană.

Note de subsol

1. Coordonatele geografice: latitudine: 46°17'56 ''; longitudine 23°06'38''; Coordonatele stereografice ale zonei x: 534900.00-535020.00; y: 354440.00-354500.00; altitudinea terenului; 783,9 m. 2. Vezi mai jos descriere şi plan. 3. Săpăturile s-au efectuat în perioada 12 septembrie-20 octombrie 2001. 4. Pošepny 1868, harta. 5. Ginouvés-Martin 1985, I, Pl. 23. 6. Ginouvés-Martin 1985, I, 49. 7. Ginouvés-Martin 1985, II, 15. 8. Vezi catalogul ceramic nr. 1-9, Pl. 27. 9. Diferenţa provine în principal din alunecarea pe pantă a laturii de nord a edificiului x1. 10. În materialul litic fasonat descoperit în incintă nu au apărut piese lapidare care să permită ipoteza existenţei unor suporţi de banchete din piatră. Aceasta constatare nu exclude posibilitatea ca astfel de piese să fi fost din lemn. (cf. celor presupuse a fi existat la Lambaesis, în unele din încăperile din principia castrului Legiunii III Augusta. (cf. DA IV, 1121, Fig. 6183). 11. Vezi infra p. 295. 12. În sensul celor sesizate la Ulpia Traiana pentru templul lui Liber Pater sau pentru clădirile închinate zeilor medicinii.(cf. Daicoviciu-Alicu 1981, 70, 76).